Bucurestii în date şi întâmplări - Radu Olteanu

Categoria: emblematic romania

Din categoria lucrarilor catalogate Emblematic România fac parte cartile din patrimoniul cultural romanesc care sunt istoric fundamentale sau contributive si care s-au bucurat de editii speciale.

Însemnul editurii prin care este indicată această categorie este un timbru a cărui grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca emblematică. Dacă este o operă de primă mărime și importanță se adugă în timbru specificația capodoperă a culturii române.

Această lucrare de mari dimensiuni prezintă nu numai o istorie a capitalei românilor, ci şi o istorie concentrată a ţării, identificată în anumite momente cu oraşul-centru. Viaţa politică, mondenă, economică, manifestări culturale sau receptarea de către călătorii străini sunt numai câteva din subtemele volumului, ordonate cu mare minuţiozitate, pentru a oferi o imagine mai mult decât grăitoare a ceea ce au însemnat Bucureştii pentru istoria şi cultura românească.

Incadrarea in serii si colectii: editie magnum

Prima atestare documentară certă a Bucureștiului datează din 1459, când prin hrisovul din 20 septembrie, domnitorul Vlad Țepeș scutește de dări și întărește dreptul de proprietate al unor locuitori. Documentul, foarte -deteriorat, a fost descoperit în jurul anului 1900. Vlad Țepeș petrece patru din cei șase ani de domnie „în cetatea București”, preferându-l reședinței Târgoviște.

Timp de câteva secole după domnia lui Vlad Ţepeş, Bucureşti, indiferent rolul său din ce în ce mai important pe scena politică a Valahiei, a experimentat domnia otomană (fiind un vasal al imperiului), ocupaţia rusească, precum şi scurte perioade intermitente de dominaţie habsburgică. Strada Lipscani, care acum delimitează cartierul istoric al oraşului, era pe atunci principala arteră, traversând centrul vechiului Bucureşti.

1716 Hrisant Nottara, viitorul patriarh al Ierusalimului, scoate la Paris lucrarea Introducere în Geografie, în care sunt fixate, pentru prima dată, coordonatele geografice ale Bucureştiului – 44°22' latitudine nordică şi 43°48' longitudine estică.

 Este ridicat hanul de pe lângă biserica sf. Ioan celMare.

 Din iniţiativa lui Nicolae vodă Mavrocordat, a începutconstruirea mănăstirii Văcăreşti, care va fi cel mai valoros ansamblu arhitectonic brâncovenesc din Bucureşti.

Epoca modernă

În 1881 Bucureşti devine capitala Principatelor Române, după unificarea Moldovei cu Ţara Românească. Mare parte din moştenirea arhitecturală a fost distrusă într-un incendiu din 1847, însă epoca modernă a adus o nouă perioadă de prosperitate. Un uimitor de nou oraş era construit, iar peisajul arhitectural şi planificarea urbană au adus reputaţie internaţională oraşului Bucureşti, astfel încât capitala a fost supranumită Micul Paris, iar Calea Victoriei, una dintre cele mai renumite străzi din oraşul actual, era adesea comparată cu Champs Elysees.Unul dintre cele mai sumbre episoade de la începutul secolului al XIX-lea se referă la momentul în care populaţia a fost lovită de aşa-numita ciumă a lui Caragea, o epidemie în care a căzut victimă aproape un sfert din populaţia oraşului.

1859 în acest an, în ţara românească erau 4 634 de elevi şi 469 de eleve în învăţământul primar şi secundar.

  În Bucureşti se întemeiază 3 şcoli publice primare de fete: la Sf. Gheorghe, la Lucaci şi la Mihai-Vodă.

• În oraş erau 8 tipografii, mai multe ateliere litografice, 10 librării, 5 ziare în limba română, unul în limba germană şi foi periodice teologice, ştiinţifice, literare.

• Se construieşte Fabrica de foi de tablă a lui B. Gaiser.

• Se amenajează Tipografia Carol Göbl.

• Filatura de mătase de la Dămăroaia mai funcţionează, dar îşi va înceta activitatea curând, fiind mai rentabil exportul viermilor de mătase în Franţa.

1878   

Iulie 23 Apare ziarul „Resboiul”, avându-l ca redactor pe scriitorul Grigore Grandea, una dintre cele mai informate şi căutate publicaţii din perioada războiului de independenţă.

Iulie 31 La grădina bisericii Sf. Gheorghe-Nou are loc ceremonia primirii drapelului de către garda civică, care va fi principala forţă de ordine din Capitală, în timpul războiului.

August 25 Apare cotidianul „Naţiunea română”, cu două ediţii pe zi (la prânz şi seara), redactat de Fr. Dame; pentru că a publicat ştirea luării Plevnei cu o lună mai înainte, ziarul a fost desfiinţat de autorităţi.

August 27 Apare ziarul matinal „Drapelul român”, cu ştiri politice, literare şi comerciale.

Epoca contemporană

În 1918 (mai precis, pe 1 decembrie), Transilvania s-a unit cu anterior constituitul Principat al României. Prin urmare, Bucureşti a devenit capitala întregii ţări, după o perioadă de 2 ani în care capitala a fost transferată la Iaşi datorită faptului că Bucureşti era sub ocupaţie germană (din 1916 până în 1918în timpul Primului Război Mondial).

Perioada interbelică a fost excepţional de favorabilă cu Bucureşti, întrucât atunci oraşul şi-a cunoscut zilele de glorie culturală. Casa Capşa, deja recunoscută până atunci ca reper al întâlnirilor şi dezbaterilor mondene, politice şi culturale, şi-a consolidat prestigiul, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Însă, ulterior celui de-al Doilea Război Mondial, o dată ce regimul comunist a acaparat scena politică a României, mare parte din oraşul istoric şi-a pierdut coordonatele, cel puţin din punct de vedere arhitectural.

Bucurestii interbelici

https://www.youtube.com/watch?v=oC074zjlmGQ

 Vechiul Bucuresti in imagini - fotografii vechi gravuri - micul Paris - Bucurestiul interbelic

https://www.youtube.com/watch?v=26CczlHZQ2Q

Radu Olteanu a absolvit Academia de Arte din București, Secția grafică, în 1997. A debutat cu seria de colaborări cu Neagu Djuvara. Pasiunea sa pentru ilustrația documentară este dublată de aplecarea spre studiul științific al istoriei; lucrările sale se bazează pe analiza riguroasă deopotrivă a izvoarelor directe și a cercetărilor celor mai recente. A conceput proiecte editoriale care valorifică un patrimoniu iconografic cvasinecunoscut publicului larg.

Edițiile speciale sunt în fapt creații editoriale, cărți obiect, făcute în tiraj limitat (specificat pe un timbru aplicat pe forzațul cărții). În nomenclatorul Paideia ele fac parte din clasa midi care se caracterizează prin folosirea îmbinată a unor materiale suport rare și deosebite (hârtia manuală, hârtia ivoir, piele, pânză, calc), cu o legătorie manuală remarcabilă prin originalitate și distincție. O notă aparte o conferă ilustrația, elementul decorativ, galeriile de imagini, aplicate prin tehnici diverse care produc surpriză și emoție îndelungată cititorului. Conțin întotdeauna și o ilustrație detașabilă pe suport valoros (hârtie ivoir, manuală) drept cadou.

Deși extrem de elaborate, aceste cărți sunt accesibile oamenilor cultivați atenți la marile opere ale lumii, la istorie, la diversitatea creației umane.

Ediții speciale Magna (cărți de referință):

Edițiile speciale Magna sunt cărți de format mare (20/28), cu textul paginat în larg, aerisit, elegant, sunt cărți care stau bine pe masa de lucru și pot fi consultate comod și profesionist. În acest format apar, de regulă, capodopere ale culturii române și europene, lucrări de referință deosebit de valoroase. Prin concept ele îmbină plăcerea lecturii cu studiul aprofundat.

Legătoria se distinge prin supracoperta parțială grea, aplicată excentric la piciorul cărții. Această inovație face ca lucrarea să fie suplă la deschidere și, în același timp, să stea bine închisă chiar după o îndelungată răsfoire.

Magna este o carte foarte elaborată care oferă mult, foarte mult, pentru un cost modic.

La conceperea Bucureştilor în date şi întâmplări am urmărit ca redarea evenimentelor să fie făcută, pe cât posibil, în ordinea producerii lor, pentru a se putea oferi o imagine de ansamblu a evoluţiei oraşului, de la începuturile lui până în zilele noastre. Într-o primă parte am grupat, schematic, o parte dintre datele cunoscute despre preistoria acestor locuri, în special dintre cele oferite de cercetările arheologice; am continuat apoi cu un subcapitol despre satele Bucureştilor, care îşi aduc şi ele o contribuţie semnificativă la explicarea unor aspecte contemporane, putând suplini uneori lipsa de date – până la 1459 – despre satul lui Bucur. Am grupat apoi informaţiile principale din aria bucureşteană despre epoca medie în cele două perioade ale ei – prefanariotă şi fanariotă. Părţile a II-a şi a III-a prezintă epoca modernă a Capitalei şi, respectiv, contemporană, până în anul 1945.

Radu Olteanu

https://www.observatorcultural.ro/articol/radu-olteanu-bucurestii-in-date-si-intimplari/