Decameronul - Giovanni Boccaccio

Decameron, cuvînt grec format din deca (zece) si imera (zi). Cartea e intitulată astfel pentru că cele o sută de povesti pe care le cuprinde sînt istorisite în zece zile.

„Un Bărbat îşi bănuieşte nevasta, dînsa îşi leagă peste noapte o sforicică de un deget ca-n felul acesta să auză cînd vine ibovnicul. Bărbatul îşi dă seama şi în timp ce el se ia pe urmele iubitului, Femeia aşază în pat, în locul, ei, pe alta, pe care el apoi o bate măr şi-o tunde; la urmă pleacă după Fraţii nevestei, care însă, aflînd că dumnealui minţise, îl fac cu ou şi cu oţet. Felul în care madonna Beatrice îşi bătuse joc de Bărbatul ei li se păru tuturor din cale-afară de răutăcios şi fiecare adeveri că Anichino bietul trăsese o spaimă de moarte cînd doamna, în timp ce-l ţinea zdravăn, mărturisea bărbatului că tînărul o îmbiase să facă dragoste cu dînsul. Ci regele, văzînd că Filomena isprăvise, se întoarse spre Neifile, zicînd: – Grăieşte, doamnă. Neifile zîmbi o leacă din colţul buzelor şi apoi prinse a grăi astfel: – Frumoase doamne, n-are să-mi fie prea uşor să încerc a fi pe placul vostru cu o poveste ca acelea pe care vi le-au spus suratele înaintea mea; dar cu ajutorul Domnului nădăjduiesc s-o scot şi eu cu bine pîn’ la capăt. Se cade dar să ştiţi că în oraşul nostru trăia odinioară un negustor foarte bogat, pe care îl chema Arriguccio Berlingheri şi care din prostie, după cum fac şi astăzi mai în fiece zi negustorii, se chibzui să-şi ieie o nevastă de neam, ca să-şi ridice şi el rangul; şi ca atare se însura c-o nobilă, o tînără, Sismonda după nume, cu care nu se potrivea de loc. Or ea, fiindcă bărbatul umbla cam mult printre străini, cum umblă negustorii, şi nu prea sta cu dînsa, se îndrăgosti de un tînăr pe care îl chema Ruberto şi care înainte vreme îi cam făcuse curte. Şi cum îl întîlnea adesea, fără a-şi păzi pesemne cu îndestulă grijă taina, căci întîlnirile acestea îi dădeau nespusă mulţumire, se întîmplă ca Arriguccio – fie auzind ceva, fie din altă pricină – să înceapă a fi gelos cum n-a mai fost pe lume altul; şi ca atare, lăsînd baltă umblatul prin străini şi toate treburile lui, se apucă să-şi păzească nevasta cu străşnicie, şi nu s-ar fi culcat o dată pînă ce n-o auzea că se virîse în pat, din care pricină femeia răbda amarnic chin, căci nu putea nicicum să-l întîlnească pe Ruberto.”