Absolutul interior sau interiorul absolut. Edmund Husserl - Remus Foltoș

Categoria: emblematic Eropa

Din categoria lucrărilor catalogate Emblematic Europa fac parte cărțile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive și care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de ediții ilustrate, de forme noi de editare. Cultura română respiră și în prezent în cultura europeană pe care o asimilează specific. Capodoperele născute în epoci și culturi diferite în Europa au devenit în timp emblematice pentru spiritul continentului, considerat în istoria și întinderea lui demensurată azi pe globul pământesc. Fiecare carte din această categorie este marcată cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul în care a apărut și s-a afirmat. În cazul în care opera este considerată capodoperă, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodoperă a culturii europene.

Intenționalitatea (din latinescul in-tendere, „tind spre”) este un termen filosofic care se referă la proprietatea faptelor fapte psihice de a reprezenta: lucruri, proprietăți și stări de lucruri.

Intenționalitatea reprezintă capacitatea minții de a se referi la ceva, de a reprezenta: lucruri, proprietăți și stări de lucruri.  Intenționalitatea este atribuită în primul rând stărilor mentale, cum ar fi percepțiile, credințele sau dorințele.

Cea mai veche teorie a intenționalității își are originea în argumentul ontologic al lui Anselm din Canterbury referitor la existența lui Dumnezeu și a distincției între obiectele care există în înțelegere și obiectele care există în realitate. Cercetarea asupra intenționalității a fost abandonată odată cu sfârșitul perioadei scolastice medievale, până la psihologul empiric Franz Brentano. După acesta, conceptul a fost cercetat de filosoful fenomenologic contemporan Edmund Husserl.

Astăzi, intenționalitatea este o preocupare vie în rândul filosofilor minții și ai limbajului.

Gândindu-mă mai întâi la receptarea acestei cărți de către publicul larg, trebuie spus de la început că ea este un eșec răsunător. Însă tot atâtea eșecuri ar putea fi catalogate foarte multe cărți ce au devenit ceea ce sunt printr-o metamorfoză din lucrări de masterat sau lucrări doctorale. Bariera limbajelor e funcțională și e extrem de embarasantă.

Ofer această carte ca pe un pietroi aruncat în lac – pe care se vor grăbi mulți să-l scoată, chiar dacă n-ar fi nici pe departe filosofi, iar eu însumi – nici pe departe un nebun...

Edmund Husserl (1859- 1938), filosof austriac, creatorul fenomenologiei moderne, a jucat un rol hotărâtor în istoria filosofiei. Gândirea lui Husserl a influențat profund peisajul filosofiei secolului XX, rămânând o figură notabilă în filosofia contemporană.

Husserl a studiat matematica sub îndrumarea lui Karl Weierstrass și Leo Königsberger, și filosofie în antenția lui Franz Brentano și Carl Stumpf.

În 1933, din cauza legilor rasiale, fiind născut dintr-o familie evreiască, el a fost expulzat din biblioteca Universității din Freiburg și luni mai târziu și-a dat demisia din Deutsche Akademie.

În urma unei boli, a murit la Freiburg, în 1938.

De la Brentano și Stumpf, Husserl reia distincția între modul propriu și impropriu de reprezentare (Vorstellung). El explică această deosebire cu un exemplu: dacă cineva se află în fața unei case, are o reprezentare proprie și directă a acestei case (eine Anschauung), dar dacă aceeași persoană caută această casă în conformitate cu o descriere ("casa cu două etaje la colțul dintre strada X cu strada Y"), atunci această descriere îi furnizează o reprezentare indirectă și improprie a casei respective. Cu alte cuvinte, o reprezentare proprie este posibilă numai când se are acces direct la un obiect prezent imediat. O reprezentare improprie a obiectului se obține într-o manieră indirectă, recurgând la semne, simboluri, descrieri, în absența imediată a obiectului.

Un alt element important al filosofiei lui Husserl din această perioadă este conceptul de "Intenționalitate", dezvoltat în opera sa fundamentală "Cercetări logice" (Logische Untersuchungen, 1900/1901). Revizuind "Cogito"-ul cartesian (cogito, ergo sum - "gândesc, deci exist"), Husserl afirmă că a zice "gândesc" nu are nici un sens. Ar trebui spus "gândesc aceasta", pentru că principala caracteristică a conștiinței este de a se răsfrânge asupra altui lucru decât asupra ei însăși, de a avea un conținut, ea este "intențională", este conștiința a ceva.

Lumea, ca și egoul, suferă o dezontologizare care va face ca singurul teren ferm să rămână transcendența. Dacă cele două nimicuri sunt sinonime, atunci bătălia pentru teren ferm este o bătălie pentru neant; consecvența înspre subiectivitatea absolută este o consecvență regresivă; intrarea în interiorul absolut al impresiei originare este o intrare pe unde se poate doar ieși.

Mai mult decât oricine, contemporanii lui Husserl au căutat și au simțit nevoia să caute Ieșirea. E vorba de ieșirea din labirintul intenționalității, din alambicatele corelații intenționale care duc, toate, într-un interior fără ieșire – pe versantul extrem de abrupt al noesei. S-a format o întreagă tradiție a acestei Ieșiri și probabil că metafizica zilelor noastre nu poate ignora fenomenologia ca pe un moment oarecare. Orice metafizică este în căutarea unei ieșiri, dar orice metafizică actuală care visează la un „dincolo” nu poate să nu vadă acest „dincolo” în interiorul conștiinței, în intimitatea egolului, undeva după cortina înșelătoare a transcendentalului. Lecția lui Husserl ne învață că universul este un interior care se închide din ce în ce mai precis pe măsură ce alunecăm pe versantul noetic. Punctul limită al acestei glisări este subiectivitatea absolută în calitate de flux al timpului alimentat de acea genesis spontanea. Dacă ieșirea este undeva, ea este neapărat acolo unde refluxul noematic se izbește de țărmurele interiorului absolut. Dacă fenomenologul iese pe undeva din marasmul intenționalității, atunci singura ieșire pare să fie acolo unde intenționalitatea nu funcționează, iar acest loc e non-obiectivabilul.

Remus Foltoş s-a născut la 5.07.1075,  Şomcuta Mare., Jud. Maramureş. A absolvit facultatea de Istorie şi Filosofie, secţia de Filosofie UBB Cluj-Napoca, A fost profesor de filozofie la Nucet, Găeşti şi Titu, în perioada 1998-2010.

A urmat un master francez la UBB Cluj, Philosophie francaise, cu teză din Husserl şi Levinas, în 2008.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

Lucrarea descrie exercițiul filosofic întreprins de Remus Foltoş, pornind de la gândirea lui Husserl.