Descartes - Viorel Vizureanu
Viorel Vizureanu
- Scrieţi un comentariu
O excelentă trecere în revistă a conceptelor și ideilor lui Descartes, dimpreună cu un autoportret al filosofului francez și o prezentare a percepției atât în epocă, cât și în secolele următoare, a sistemului filosofic și a ideilor științifice carteziene.
2476P
Nou
Acest produs nu se mai află pe stoc
Data disponibilității:
Profesorul Vizureanu explică, analizează și argumentează conceptele și ideile pe care Descartes le va dezvolta în cadrul filosofiei sale: existența lui Dumnezeu, cunoașterea bazată pe experiență, ideile înnăscute, intuiția, deducția, cogito-ul, morala provizorie, mathesis universalis, facultățile cognitive, lucrurile clare și distincte, dualismul substanțelor, rigoarea raționamentelor matematicii și a geometriei aplicabile, în concepția sa, la toate celelalte științe, îndoiala metodică. În capitolul „Prezența în lume”, autorul prezintă percepția atât în epocă, cât și în secolele următoare, a sistemului filosofic și a ideilor științifice carteziene. Ultima secțiune, „Destinul postum”, îl plasează pe Descartes drept centru al canonului filosofiei occidentale, cel care promovează ființa și gândirea ca fundamente ale filosofiei moderne, preluate și prelucrate ulterior de Spinoza, Malebranche, Locke, Leibnitz, Kant, Husserl, Heidegger și chiar de Noam Chomsky în elaborarea gramaticii sale generative.
Cartea cuprinde și o bibliografie vastă, un glosar de concepte carteziene și un tabel cronologic al vieții și al operei filosofului francez.
„Comentatorul evită, pe cât posibil, monotonia și analiza unidirecționată, inserând permanent comentarii critice, comparații cu doctrina scolastică respinsă de Descartes, pasaje din corespondența filosofului francez cu persoane influente sau cu alți filosofi ai vremii (de pildă, Galilei, marchizul de Newcastle, prințesa Elisabeta care îl considera pe Descartes «persoana cea mai în măsură din lume de a-i corectă defectele »), referiri la unele idei care în alte opere apar doar în structura de suprafață. Perspectiva este una didactică: se menționează mai întâi anul de apariție, apoi traducerile, se continuă cu o casetă tehnică, urmată de un rezumat al lucrării și de receptarea sa în epocă și în secolele următoare. ”
Dragoș Ivana, în Observatorul cultural
Autor | Viorel Vizureanu |
Specificații autor | doctor în filosofie al Universităţii din Bucureşti,prodecan al Facultăţii de Filosofie din anul 2012. |
Anul publicării | 2022 |
Format | 95 x 205 mm |
Nr. pagini | 230 |
Colecția | Biblioteca de filosofie |
eBook | 2539-descartes-viorel-vizureanu-9786067486162.html |
ID Hard Cover | 2539-descartes-viorel-vizureanu-9786067486162.html |
Gen | Stiinte umaniste |
Subgen | Sociologie si filozofie |
Limba | Romana |
Tip format | Fizic |
Categorie | Stiinte umaniste |
Sub-Categorie | Sociologie si filozofie |
ISBN | 978-606-748-615-5 |
DESTINUL PERSONAL
1. Ascendența
René Descartes s‑a născut într‑una dintre cele mai respectate familii din regiunea Touraine, după cum ne relatează Adrian Baillet, cel care în 1691 oferea o biografie a filosofului francez, rămasă de referință și astăzi1. Astfel, Pierre Descartes, bunicul viitorului filosof, a avut ca soție pe Claude Ferrand, sora lui Michel Ferrand, al cărui fiu va deveni decan al Parlamentului, organism care în acele vremuri nu avea funcție politică ci doar judiciară. Singurul copil al lui Pierre și Claude Descartes a fost Joachim, care va ajunge consilier în Parlamentul local de la Rennes. Acesta se va căsători, pe data de 15 ianuarie 1589, cu Jeanne Brochard, fiica locotenent-generalului din Poitiers, având împreună cu aceasta trei copii, ultimul născut, pe 31 martie 1596 în localitatea La Haye, fiind René Descartes. La numai un an de la nașterea lui René, mama sa se va stinge din viață; Descartes va moșteni se pare boala de plămâni care a cauzat moartea ei: „A moștenit de la mama sa o tuse uscată și o culoare palidă care îl vor însoți până la vârsta de douăzeci de ani: iar toți medicii care îl consultau atunci îl condamnau să moară tânăr”, ne spune Baillet. Va avea însă parte de o doică grijulie – drept recunoștință Descartes îi va oferi o pensie viageră din momentul în care va poseda propriile surse financiare. Fratele lui René, Pierre Descartes, va deveni consilier în Parlamentul din Bretagne, iar fiul său va ajunge sub‑decan al aceluiași Parlament. Nepotul din partea surorii sale va fi înnobilat cu titlul de conte de Villeneuve. Probabil pentru a fi atins de fratele său mai vârstnic, Descartes va mai fi numit și „du Perron”, după o feudă pe care familia o poseda în regiunea Poitou. Tatăl său se va recăsători câțiva ani mai târziu cu Anne Morin, fiica președintelui Curții de Conturi din Nantes, și se va stabili în Bretagne. Alții doi copii vor veni pe lume în urma noii căsătorii: o fată și un băiat, acesta din urmă ajungând consilier în Parlament și senior de Chavagnes.
Formația culturală și circumstanțele de viață
Încă de mic Descartes dovedește o curiozitate neobișnuită, căutând „cauzele și efectele a tot ceea ce întâlnea” – după cum supralicitează Baillet, astfel că tatăl său îl numea deja pe atunci „filoso”. În 1604, la vârsta de opt ani (după Baillet), este încredințat noului așezământ al iezuiților din La Flèche, înființat în același an, unde va fi îndrumat de părintele Charlet, multă vreme rector al acestui colegiu, și de părintele Dinet, care va fi apoi confesor al regilor Franței. Primul i‑a arătat lui Descartes o afecțiune deosebită, ținându‑i loc nu doar de maestru spiritual, ci și de tată. (Cu ambii, Descartes va rămâne bun prieten după părăsirea colegiului și va purta o corespodență bogată.) La acest colegiu studiau peste 1200 de elevi, din toate colțurile Franței și de toate condițiile sociale. Egalitatea tratamentului aplicat de iezuiți pare că a fost o inovație în contextul învățământului din Franța secolului al XVII-lea.
Curiozitatea de copil se metamorfozează în anii de studiu din colegiu într‑o pasiune la fel de neobișnuită pentru științe. Descartes va prețui nu mai puțin limbile clasice, poezia și fabula antică. Drept recompensă pentru nivelul de cunoștințe dobândite, i se permit abateri de la programul normal: orele de lectură și compozițiile comune tuturor devin pentru el facultative. Dacă este să îi dăm crezare lui Baillet, Descartes este lăsat să mediteze întins în pat ore în șir, obicei pe care nu‑l va abandona până la sfârșitul vieții, rafinându‑l până la o adevărată tehnică a meditației.
Dar care a fost propriu‑zis educația filosofică primită de Descartes la colegiul din Flèche? Studiului filosofiei (în sensul de atunci al termenului) îi erau dedicați ultimii trei ani petrecuți în colegiu, pe care elevii îi începeau pe la cincisprezece ani, după cum urmează: în primul an se studiau logica și etica, predate pe baza Isagogei lui Profir, a Organonului și Eticii nicomahice ale lui Aristotel; al doilea an se continua cu fizica și metafizica, pornind tot de la textele aristotelice (Fizica, Despre cer, Despre generare și corupție, Metafizica); ultimul an cuprindea materiile așa‑zis matematice (pe lângă aritmetică și geometrie se studiau muzica și astronomia). În toți acești ani, operele de căpătâi, în afară de cele ale lui Aristotel, erau cele ale lui Toma d’Aquino.
Printre cei care i‑au fost apropiați în colegiu, ale căror nume le cunoaștem, îi putem aminti pe René Le Clerc, viitor episcop de Glandèves, Chauveau de Melun, care va fi un renumit matematician și discipol cartezian, dar mai ales pe Marin Mersenne, cel mai trainic și fidel prieten al lui Descartes, căruia îi datorăm, printre altele, conturarea Obiecțiilor la Meditații și o corespondență ce luminează ideația filosofului.
***
Temele fundamentale în jurul cărora se structurează opera carteziană, în manieră analitică (Discursul, Meditațiile) sau sintetică (Expunerea sintetică din cadrul celei de-a doua serii de Răspunsuri la Obiecțiile împotriva Meditațiilor, Principiile filosofiei), sunt: metoda și regulile sale, îndoiala, cogito-ul, existența lui Dumnezeu, dualismul substanțelor.
Îndrumarea spiritului pentru fundarea pe baze sigure și pentru augmentarea continuă a cunoașterii este înfățișată fie sub forma mai multor reguli care, pe baza a două procedee fundamentale ale cunoașterii (intuiția și deducția), permit trasarea unei veritabile mathesis universalis, știința care îngăduie transpunerea întregului divers al fenomenelor în rapoarte și proporții (Reguli), fie sub cea a patru precepte ale metodei, inspirată la rândul ei de demonstrațiile geometrice și notația simplificată a algebrei (Discurs).
Aplicarea metodei nu este însă imediată, căci matematica și fizica nu se prezintă pentru Descartes ca o simplă colecție de probleme ce pot fi rezolvate cu ajutorul acesteia: cunoștințele alcătuiesc un lanț deductiv riguros, încununat în scrierile carteziene de expunerea sintetică din Principii. Pe de altă parte, matematica și fizica, întrucât au la bază metafizica, nici nu își pot găsi fundamentele pentru această dezvoltare deductivă în ele însele. Primele principii ale cunoașterii sunt obținute în urma unui demers radical, care pune la îndoială, ca prevedere împotriva oricărei posibile obiecții sceptice, nu doar prejudecățile cutumiare acumulate în decursul unei vieți, ci chiar orice opinie cu pretenția de cunoaștere sigură, îndeobște cele matematice.
Asigurarea pe baze ferme a cunoașterii survine din chiar principiul intern al acestei îndoieli: cineva se poate îndoi de orice, chiar și de cele mai sigure judecăți, dar nu și de faptul că este acea gândire care se îndoiește, că există, prin urmare, ca gândire: Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum. Gândirea este deci atributul esențial al unei substanțe gânditoare (res cogitans), căci ea nu depinde de nimic din cele corporale.
Evidența clară și indubitabilă a cogito-ului poate să stea din acest moment ca model pentru orice adevăr ulterior. Dar ipoteza unui Dumnezeu care poate înșela și în cazul celor mai sigure cunoștințe care pot fi obținute ulterior (ipoteză ce nu apare în Discurs, ci doar în Meditații), precum și constatarea existenței unei idei a ființei perfecte într-o ființă imperfectă (căci aceasta nu este atotcunoscătoare), solicită pentru Descartes, ca pas următor al demonstrației filosofice stabilirea existenței lui Dumnezeu. Descartes recurge pentru aceasta la două modalități de argumentare, a priori și a posteriori. Prima cuprinde de fapt două probe (privite uneori de Descartes ca alcătuind o unitate): una pornește de la ideea unei ființe perfecte, pe care o posedă un intelect limitat, cealaltă de la existența unei ființe imperfecte, care posedă ideea amintită. În ambele cazuri se apelează la o formă specifică a principiului cauzalității, considerat de Descartes ca fiind oferit prin evidență naturală minții omenești (și, ca atare, neinterogabil), conform căreia în efect nu poate exista mai multă realitate decât în cauză. A doua probă, numită și argumentul ontologic, începând cu Kant, constă dintr-o inspecție a ideii de ființă perfectă, căreia i se găsește, ca aparținând cu necesitate printre perfecțiuni, și existența. Dumnezeu este singura ființă în care esența și existența nu pot fi despărțite.
Dovedirea existenței ființei perfecte permite declanșarea demersului epistemologic: deoarece este perfect, Dumnezeu nu ne poate înșela în ceea ce percepem clar și distinct. Prin urmare, ideile înșelătoare nu-și pot avea cauza decât într-o substanță distinctă, și anume substanța corporală, sau întinsă (res extensa). Se consacră astfel dualismul cartezian al substanțelor.
Totodată valabilitatea judecăților matematice este asigurată, întrucât acestea se conformează cerinței enunțate. Mai mult, întrucât ceea ce se percepe clar și distinct din lucrurile corporale este doar întinderea și ceea ce aceasta presupune implicit (relațiile geometrice), restul oferit de simțuri putând fi înșelător, se pun bazele unei veritabile științe matematice a naturii. De altfel, Descartes, împreună cu Galilei, este considerat inițiatorul acestei abordări, caracteristică pentru fizica modernă. Fizica devine pentru Descartes o mecanică, mai precis o cinematică, din care sunt alungate explicațiile scolastice bazate pe calități reale și forme substanțiale. Tot în spirit mecanicist va fi abordată și fiziologia, ceea ce îl va conduce pe Descartes la conceperea animalelor ca niște mecanisme fără suflete, sau la explicarea pe baze fizice, pe urmele lui Harvey, a circulației sangvine.
Cuceririle din mecanică și medicină ar fi trebuit să fie completate în viziunea carteziană și de o morală „sigură” sau definitivă. Dar morala provizorie, propusă în Discurs sau Tratatul despre pasiunile sufletului, nu va împlini acest proiect cartezian.
Percepția în epocă a filosofiei carteziene
Descartes a fost în timpul vieții ținta atitudinilor – pasionale sau intelectuale – contradictorii: adulat și hulit, prețuit și evitat, apărat și criticat, numele lui s-a aflat pe buzele celor mai importante personalități ale epocii și chiar ale novicilor. Descartes însuși mărturisește că a purces la publicarea operei sale mai mult din imboldul prietenilor săi („Amintiți-vă, vă rog, de solemnitatea promisiunilor și întreprindeți acest miracol de a reda vederea orbilor”, îi scria Huygens în 1635; AT, I, 333) și pentru a răspunde zvonurilor care începuseră să circule cu privire la știința pe care o deținea.
Așa cum rezultă din schimburile sale epistolare, poate cel mai constant admirator al său a fost Constantin Huygens, care în 1635 îi scria: „Iertați vă rog impresia puternică pe care mi-ați lăsat-o de ceva supraomenesc” (AT, I, 327), iar la moartea acestuia compunea un epitaf. Iată ultimele două strofe:
Acest suflet, cu a sa înțelepciune fecundă,
A arătat mereu spiritului ceea ce se ascunde ochilor
Şi după ce a conceput al lumii model
Se interesează acum de misterele cerurilor.
Natură, îmbracă-ți veșmântul de doliu; arată-ți disperarea
Şi vino să-l plângi prima pe marele Descartes.
Când el își pierdu zilele, tu ți-ai pierdut lumina:
Căci datorită acestei flăcări noi te-am putut vedea (AT, V, 480).
În 1631 o figură importantă a epocii, literatul Guez de Balzac, utiliza și el întreaga măiestrie stilistică pentru a-l descrie pe Descartes. După ce își exprima speranța de a-l îmbrățișa la Amsterdam pe cel „atât de plin de rațiune și inteligență”, el adăuga: „... Dumneavoastră, Domnule, v-ați ridicat spiritul deasupra ... considerațiilor vulgare: și când îmi reprezint înțeleptul stoicilor, care – singurul – era liber, bogat și era precum un rege, văd bine că destinul v-a fost prezis în urmă cu multă vreme și că Zenon nu a fost decât o înfățișare a domnului des Cartes (...) Domnia voastră sunteți acel Preafericit, ori, dacă nu acesta nu există pe lume, iar cucerirea adevărului la care lucrați cu atâta forță și curaj îmi pare cu adevărat ceva mult mai nobil decât tot ceea ce se face cu atâta zgomot și agitație în Germania și în Italia” (AT, I, 200). Morala provizorie de factură stoică din Discurs nu va face decât să confirme, în ochii cunoscuților, acea atitudine care-l caracteriza, iată, cu mult timp înainte.
Apropiații îl priveau ca singura alternativă adevărată la filosofia școlii, la ceea ce apărea multora ca o îndepărtare flagrantă de viață ca și de adevăr: Huygens îi va cere să curețe lumea de potopul universal de erori și ignoranță (AT, I, 462), iar Balzac, amintindu-i de Istoria spiritului său pe care prietenii o așteptau de la el, nu uită să invoce acele reușite anterioare ale sale împotriva „giganților școlii”.
Descartes va apărea unora chiar ca un soi de doctor al sufletelor – nu spune chiar el că morala este un fruct al științei sale? „Scrisorile domniei voastre îmi servesc întotdeauna ca antidot împotriva melancoliei – atunci când nu mă învață ceva, ele îndepărtează spiritul meu de obiectele dezagreabile cu care acesta se întâlnește zi de zi, pentru a-l face să contemple fericirea pe care o posedă prin prietenia unei persoane cu calitățile voastre, sfaturilor căreia pot încredința conduita vieții mele” îi scria în 1645 prințesa Elisabeta (AT, IV, 233), care într-o altă scrisoare îl considera pe Descartes ca fiind „persoana cea mai în măsură din lume” de a-i corecta defectele (AT, IV, 336).
Cei care îl întâlnesc, simt că se află în preajma unui spirit deosebit: Morin mărturisește că „din momentul în care am avut onoarea de a vă vedea și de a vă cunoaște la Paris, am considerat că sunteți un spirit capabil să lase posterității ceva rar și înălțător” (AT, I, 537) și tot el vede în Descartes spiritul „mai subtil și mai fecund decât oricare altul din acest secol” (AT, II, 288-289). Cristina îl primește la Stockholm „cu o atenție care a fost remarcată de întreaga Curte, contribuind poate la sporirea invidiei (jalousie) pe care i-o nutreau câțiva savanți și care la venirea lui se pare că deja era considerabilă”90, fapt confirmat și de o scrisoare a lui Chanut (AT, V, 641).
Unii corespondenți nu își ascund dificultățile pe care le au în a decripta „marea carte a naturii” așa cum este ea înfățișată în scrierile carteziene. Să nu uităm că, până și într-un domeniu în care a excelat, cum ar fi geometria, a fost nevoie de o ediție „de popularizare” la numai un an de la apariția eseului său. Nu mai surprinde atunci mărturia lui Morin: „cu spiritul vostru obișnuit cu cele mai subtile și înalte speculații ale matematicilor, vă închideți și vă baricadați de o asemenea manieră în termenii și în modalitățile de a vorbi sau de a enunța, încât pare de la bun început că sunteți impenetrabil” (AT, I, 540).
Printre cei care se delimitează de ideile sale se află chiar foști adepți fideli, cum este cazul lui Regius, care în fond nu face, în limbaj modern, decât să-și exprime dreptul de a avea propria opinie în anumite privințe, amendând ceea ce el vedea, într-o manieră pozitivistă avant la lettre, ca ingerință a metafizicii în știință: „Căci exemplul unui om ca mine, care nu trece deloc drept un ignorant în filosofia voastră, nu va servi decât să aprobe diferite persoane care au deja opinii (sentiments) foarte diferite de cele ale voastre asupra acestor subiecte; iar aceștia nu îmi vor refuza calitatea de om de onoare, văzând că angajarea mea alături de domnia voastră nu mă împiedică să mă îndepărtez de opiniile voastre atunci când acestea nu sunt justificate (...) Şi, pentru a nu vă ascunde nimic, mulți de aici sunt convinși că v-ați discreditat mult filosofia publicându-vă metafizica” (AT, IV, 255). Într-atât dorește Regius să nu ascundă nimic, încât uită de respectul pe care i-l datora celui căruia îi fusese totuși discipol și de la care păstrase încă orientarea filosofică generală, povestindu-i lui Descartes că artificiile sale metafizice nu se deosebesc cu nimic în ochii unora de extravaganțele și nebuniile unui bufon sau ale unui apucat, care și ei cred cu perseverență în ceea ce fac! Mai ales că pentru Regius, ca și pentru alți universitari olandezi adepți ai lui Descartes, acceptarea ideilor carteziene nu fusese rezultatul a ceea ce se poate numi o modificare spirituală bruscă, ci al unei evoluții proprii91.
Prof. Viorel Vizureanu (n. 1969) este doctor în filosofie al Universităţii din Bucureşti din anul 2005, cu o teză la intersecţia dintre istoria logicii şi istoria filosofiei. Pe lângă activitatea de cercetare pe teme de filosofie europeană modernă, cu un interes special pentru sistemul filosofic al lui Descartes, Profesorul Vizureanu a adus contribuţii la istoria logicii româneşti şi, mai recent, la înţelegerea impactului globalizării asupra identităţilor culturale. Este prodecan al Facultăţii de Filosofie din anul 2012.
Lista lucrărilor publicate:
a. Lucrări ca unic autor:
Descartes, Editura Paideia, Bucureşti, 2000, 234 p., ISBN 973-8064-53-8
Proiecte filosofice ale Modernităţii, vol. I, Editura Universităţii din Bucureşti, 2008, 202 p., ISBN 978-973-737-466-0
Schiţă pentru o istorie a logicii Renaşterii, vol. I, Editura Universităţii din Bucureşti, 2008, 222 p., ISBN 978-973-737-481-3
Repere clasice ale logicii româneşti , Editura Academiei Române, Bucureşti, 2013, 148 p., ISBN 978-973-27-2372-2
Logică şi metodologie în istoria filosofiei, Editura Universităţii din Bucureşti, 2013, 161 p., ISBN 978-606-16-0337-4
Bibliografia logicii româneşti. Articole în reviste de specialitate, 142 p., Editura Universităţii din Bucureşti, 2013, ISBN 978-606-16-0336-7
b. Lucrări colective:
Aristotel – program filosofic şi prelungiri doctrinare (împreună cu S. Grama, Cr. Iftode, M. Pop, A. Găitănaru), Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2006, 308 p., ISBN 973-737-129-1
c. Editor:
Alexandru Surdu, Filosofia modernă – Orientări fundamentale, ediţie îngrijită, prefaţă şi antologie de texte de Viorel Vizureanu, Editura Paideia, Bucureşti, 2002, 350 p., (din care antologia de texte: 166 p., din care 25 p. de traduceri revizuite şi 4 p. de traduceri noi de Viorel Vizureanu) ISBN 973-956-050-8
Alexandru Surdu, Filosofie contemporană, ediţie îngrijită, prefaţă şi antologie de texte de Viorel Vizureanu, Edit. Paideia, Bucureşti, 2003, 382 p. (din care antologia de texte: 220 p., din care 42 p. de traduceri revizuite de Viorel Vizureanu) ISBN 973-596-183-0
Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent, aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.
Cartea prof. univ. dr. Viorel Vizureanu este o excelentă trecere în revistă a vieții lui Descartes, a conceptelor și a ideilor lui, dimpreună cu un autoportret al filosofului francez și o prezentare a percepției atât în epocă, cât și în secolele următoare, a sistemului filosofic și a ideilor științifice carteziene. Cartea cuprinde și o bibliografie vastă, un glosar de concepte carteziene și un tabel cronologic al vieții și al operei filosofului francez.
10 alte produse din aceeași categorie
Paideia vol. I-II - Werner Jaeger, trad....
Paideia este o operă savantă vestită între europeni; ea ne arată cum s-a format spiritul grec, sedus de poezia Iliadei, de povestea Războiului Troiei în care se glorifică olimpianismul, virtuțile si regulile aristrocratiei militare ahee. Sunt descrise evoluțiile lor în panelenismul așa format, prin aspirație la perfecționism și educatie, prin paideia.198,00 leiPaideia volumul II - Werner Jaeger, trad....
Paideia este o operă savantă vestită între europeni; ea ne arată cum s-a format spiritul grec, sedus de poezia Iliadei, de povestea Războiului Troiei în care se glorifică olimpianismul, virtuțile si regulile aristrocratiei militare ahee. Sunt descrise evoluțiile lor în panelenismul așa format, prin aspirație la perfecționism și educatie, prin paideia.114,00 leiTratat despre spirit. Ediția a doua,...
Sunt eu însumi. Sunt în Fiinţa care se reflectă în sinele tuturor şi al fiecăruia.55,00 leiÎn amintirea profesorului Alexandru Boboc...
Cartea de față este, așadar, atât un omagiu adus aceluia care i-a ajutat să se formeze intelectual și profesional, cât și o mărturie a problemelor și temelor filosofice care l-au interesat și și-au găsit loc în cărțile și studiile celui pe care îl omagiem.40,00 leiArta astrală - Corneliu Mircea
Ce este arta? Ce semnificație are obiectul numit „operă de artă” și de ce îl numim astfel? De ce vorbim despre „frumos” și ce semnificație are? Cu alte cuvinte, ce înseamnă, de fapt, frumusețea?39,00 lei
Educația diferențiată la Aristotel și în...
Învățăturile despre educație și formarea umană a cetățeanului grec pe care le desprindem din opera aristotelică sunt diferențiate și foarte potrivite pentru înțelegerea și tratarea situațiilor generate în lumea contemporană.94,08 leiEseu despre modelul...
În acest eseu s-a căutat să se pună în evidenţă, pornind de la o modelare arhitecturală, caracteristicile esenţiale ale filosofiei drăgănesciene. Lucrarea reprezintă o fenomenologie, o ontologie, o critică a științelor naturale și un excelent hexis pentru modelul drăgănescian.31,00 leiFilosofia și experiența sensului - Vasile...
Lucrarea aduce în unitate, sub semnul unei exigențe logico-metodologice, problematica de bază a unui studiu modern al limbajului, atât într-o abordare lingvistică, semiotică și hermeneutică, cât și în modalitățile determinate în care structurează cunoașterea și acțiunea, experiența umană în genere.57,80 lei 68,00 leiCunoaștere și comprehensiune. Hermeneutica...
Lucrarea oferă o introducere în problematica și conceptele de bază ale hermeneuticii, considerate în contextul istoriei domeniului și al perspectivelor multiple din logică, metodologie și filosofia științei.35,70 lei 42,00 leiFenomenul și nimicul I. Proiectul...
Volumul nu este doar o introducere în fenomenologie, cât o introducere în filosofie pe calea fenomenologiei.39,95 lei 47,00 lei
Bucate, vinuri și obiceiuri românești -...
Foarte puțini mai știu să gătească românește, iar și mai puțini o fac. Volumul reprezintă inventarierea bucatelor românești. Nu este o selecție, ci o cuprindere cât mai întregitoare a ceea ce înseamnă tradiție și artă culinară românească (dimpreună cu vinuțul corespunzător).153,00 lei 180,00 leiEtnoculinarul românesc - Radu Anton Roman
Cunoscutul om de televiziune și scriitor, Radu Anton Roman, ne pune înainte o savuroasă trecere în revistă a celor mai apetisante rețete de mâncăruri românești, dimpreună cu povestea lor. Un album complet ilustrat, care nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui gurmand.127,50 lei 150,00 leiVinuri din România – Radu Anton Roman
Cunoscutul om de televiziune și scriitor Radu Anton Roman ne pune înainte povestea vinurilor românești. Un album complet ilustrat, care nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui pasionat de vinuri.127,50 lei 150,00 leiRomanian recipes, wines and customs - Radu...
Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti este editie răscroită de Radu Anton.84,15 lei 99,00 leiBucate, vinuri si obiceiuri românesti -...
Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti este editie răscroită de Radu Anton.82,45 lei 97,00 lei
Faire la cuisine à la paysanne en Roumanie...
Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti este editie răscroită de Radu Anton.81,60 lei 96,00 leiRegele Ferdinand „Întregitorul”...
Constantin I. Stan prezintă, în acest volum, portretul regelui Ferdinand I, supranumit şi „Întregitorul“, „făuritorul Marii Uniri” și rolul său marcant în istoria naţională.65,45 lei 77,00 leiBucatarii medievale europene - Radu Lungu
Rețetele inedite ale bucătăriei medievale pot constitui pretexte pentru adevărate incursiuni în timp, oferindu-ne posibilitatea de a descoperi plăcerile meselor de demult, de a ne bucura de aromele bucatelor și licorilor de pe vremuri.63,87 lei 75,14 leiWines from Romania - Radu Anton Roman
Toate bunătățile străbunicii zac în caiete prăfuite de rețete, abandonate. Ca să nu mai spun, cu jale mare, că marea bucătărie țărănească din România e încă nedescoperită!63,75 lei 75,00 leiFilosofia în Grecia veche - Partea I -...
Această enciclopedie a filosofiei greceşti, ia seamă, cu deosebire, la acei termeni care, puşi în semnificaţie de antici, aveau să constituie „fondul de bază” al limbajului filosofic european. Este o realizare deosebită, unică până acum, ce va fi apreciată de către iubitorii de filosofie.61,20 lei 72,00 lei
Undeva sub cer - Vasile Munteniță
„...Mă gândesc mereu la cât de mărunţi şi neînsemnaţi suntem noi aici, pe bucăţica asta mică de pământ, în comparaţie cu măreţia cerului. Aici, în lumea asta smintită, undeva sub cer, am avea loc cu toții şi am putea trăi foarte fericiţi, dacă nu ne-am duşmăni şi nu ne-am înghionti unul pe altul fără nici o noimă, de parcă n-am fi fraţi care ne rugăm la...48,00 leiPaideia vol. I-II - Werner Jaeger, trad....
Paideia este o operă savantă vestită între europeni; ea ne arată cum s-a format spiritul grec, sedus de poezia Iliadei, de povestea Războiului Troiei în care se glorifică olimpianismul, virtuțile si regulile aristrocratiei militare ahee. Sunt descrise evoluțiile lor în panelenismul așa format, prin aspirație la perfecționism și educatie, prin paideia.198,00 leiPaideia volumul II - Werner Jaeger, trad....
Paideia este o operă savantă vestită între europeni; ea ne arată cum s-a format spiritul grec, sedus de poezia Iliadei, de povestea Războiului Troiei în care se glorifică olimpianismul, virtuțile si regulile aristrocratiei militare ahee. Sunt descrise evoluțiile lor în panelenismul așa format, prin aspirație la perfecționism și educatie, prin paideia.114,00 leiTratat despre spirit. Ediția a doua,...
Sunt eu însumi. Sunt în Fiinţa care se reflectă în sinele tuturor şi al fiecăruia.30,00 leiNumai online
Tratat despre spirit. Ediția a doua,...
Sunt eu însumi. Sunt în Fiinţa care se reflectă în sinele tuturor şi al fiecăruia.55,00 leiLeacuri contra evlaviei : alte răspunsuri...
Numai omul e rațiune; celelalte existențe sunt „rațiuni” nu-mai în legătură cu rațiunea umană. Cine n-a conștientizat că face cât existența, că e contemporanul întregii existențe (așa cum arată cartea lui Iov), acela nu a trăit.15,00 leiNumai onlineLeacuri contra evlaviei. (e-book)...
Volumul se remarcă prin aprofundarea existențială a condiției umane, prin sublinierea atât a dramatismului acestei condiții cât și a optimismului de care trebuie să fie animat orice gânditor umanist, onest și riguros.15,00 leiNumai onlineDespre perceptia spatiului in arhitectura...
Cartea lămureşte şi dezvoltă aşadar o serie de noţiuni şi termeni cu care operează argumentaţiile teoretice pe tema percepţiei spaţiului, nu numai în teoria arhitecturii şi a disciplinelor spaţiale conexe, ci şi, mai ales, în psihologie.10,00 leiNumai onlineEducația diferențiată la Aristotel și în...
Învățăturile despre educație și formarea umană a cetățeanului grec pe care le desprindem din opera aristotelică sunt diferențiate și foarte potrivite pentru înțelegerea și tratarea situațiilor generate în lumea contemporană.30,00 leiNumai online
Bucate, vinuri și obiceiuri românești -...
Foarte puțini mai știu să gătească românește, iar și mai puțini o fac. Volumul reprezintă inventarierea bucatelor românești. Nu este o selecție, ci o cuprindere cât mai întregitoare a ceea ce înseamnă tradiție și artă culinară românească (dimpreună cu vinuțul corespunzător).153,00 lei 180,00 leiCarte de bucate boieresti. 200 de retete...
În 1841 apărea la Iaşi o „Carte de bucate boiereşti - 200 reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti” în spatele cărora se ascundeau doi boieri: Mihail Kogălniceanu şi Kostache Negruzzi. Cartea de faţă este un rezultat al activităţii practice - reţetele sunt cercate, nu compilate pur şi simplu de prin alte părţi.25,50 lei 30,00 leiCritica raţiunii pure - Immanuel Kant
Critica rațiunii pure reprezintă una dintre cărțile cu cel mai mare impact asupra gândirii europene. Apărută în 1781, influența ei are o durată de mai bine de două secole, această carte constituind un moment de cotitură în istoria filosofiei europene, prin ceea ce dărâmă, dar mai ales prin ceea ce construiește.180,00 leiOpere complete - Sfântul Dionisie Areopagitul
Dionisie Aeroapagitul este probabil cel mai mare scriitor mistic din toate timpurile. Această versiune românească a scrierilor areopagitice aparţine celui mai valoros traducător român de literatură greacă creştină, părintele Dumitru Stăniloae.146,00 lei
Concepte fundamentale in sociologie -...
Volumul trateaza temele importante ale acestei discipline cum ar fi cultura, socializarea, institutiile sociale, grupurile si leardership-ul, familia, religia, oraganizatiile sociale, birocratia, comunitatile teritoriale, devianta, stratificarea sociala, guvernarea si puterea, ca si multe altele.62,00 leiDespre vieţile şi doctrinele filosofilor -...
Diogenes Laertios (greacă: Διογένης Λαέρτιος) a fost un biograf al filosofilor greci. Se presupune că ar fi trăit la începutul secolului al III-lea d.Hr.52,00 leiCalendarele poporului roman - Antoaneta...
Calendarul popular pe care îl prezentăm cititorului reprezintă o încercare de a aduna la un loc tot ceea ce constituie coordonata temporală a vieţii ţărăneşti, acel când ce caracterizează întregul complex de practici magico-rituale ce însoţeşte modul de a vedea lumea al omului vechilor societăţi tradiţionale.115,00 leiDespre o estetica a reconstructiei - G.M....
G.M. Cantacuzino a fost un aristocrat al organizării spațiului, care a reușit – prin lucrările sale – să identifice „calea” de a se exprima asupra dimensiunii sociale și estetice a arhitecturii.17,20 leiIisus Hristos, iubirea trădată. Vol.1:...
Într-o manieră cu totul originală, autorul propune descoperirea adevărului conform căruia oricât ar fi de falsificată și trădată, „iubirea nu cade niciodată”.60,00 lei
Viata intima a lui Hitler - Gheorghi...
Autorul prezintă parvenirea politică a lui Hitler, explică apariția și cauzele demenței Führerului – modul în care o boală morbidă, perversiunile și complexele sexuale i-au influențat nefast acțiunile politice, descrie drama femeilor care au avut neșansa să-i placă lui Hitler (cinci dintre amantele sale s-au sinucis, alte două fiind salvate în ultimul...35,00 leiMiturile Rusiei clasice - Atoaneta Olteanu
Volumul de fata aduce in prim plan cateva dintre miturile cele mai importante ale culturii ruse, cele prin care, in fapt, aceasta se individualizeaza in ansamblul culturii europene.35,70 lei 42,00 leiPovestea sarii din Carpati - ed bilingvă...
Drumuri ale sării erau căile medievale terestre pe care era transportat aurul alb de la ocnele de sare la locurile de vânzare, dintre care sunt renumite salzstrassen, salzwegen în Bavaria, Salzburg, Hallstadt, sau Hallein în Cracovia23,00 leiAurul negru la romani - Radu Lungu
În volumul Aurul negru la români, Radu Lungu descrie începutul, evoluția și afirmarea industriei petrolifere românești precum și declinul acestei industrii, după căderea dictaturii lui Ceaușescu, din 1989.35,70 lei 42,00 leiPoeme de-o clipă - Vasile Macoviciuc
Deși temător, vizitat de îndoieli și ezitări, adunând tăceri, poetul pare a-și învinge temerile, recunoscând că pulberea visează, își scutură spaimele și visele ruginite pentru ca, imediat cu mâna gri, purtând armură în cuvinte, să mărturisească franc, eu sunt golul care cântă50,00 lei
Calea florii de cireș - Vasile Macoviciuc
Volum de poezii semnat de Vasile Macoviciuc: Fericiţi cei care înoptează/ departe de cuvinte şi nu/ aud liniştea în care se îmbăiază/ urletul,/ chemarea/ dfe fiară la ospăţul cel/ tainic (I)17,34 leiIstoria sociala a satului romanesc - Henri...
Această culegere de studii reuneşte pagini de o bogată însemnătate, scrise de Henri H. Stahl, despre specificul lumii tradiționale românești.25,50 lei 30,00 leiMaria Tanase - ediție româno-franceză, L1-...
Supranumită „Pasărea Măiastră a muzicii româneşti”, „Edith Piaf a României”, „reprezentanta întregii românimi”, „mitul Maria Tănase” ori „Privighetoarea cântecului popular românesc” Maria Tănase a fost și rămâne o figură marcantă a muzicii românești.29,00 leiConfesiunile Verei Davadova, iubita lui...
Lucrarea de faţă, după cum declara însuşi autorul, reprezintă forma romanţată a amintirilor celei care a fost timp de două decenii femeia cea mai apropiată de Stalin, liderul Uniunii Sovietice, în perioada 1932-1953, în care acesta a avut încredere deplină şi pe care a căutat-o ori de câte ori simţea nevoia de tandreţe, căldură sufletească şi linişte.55,00 leiIstoricul Bisericii Banu din Iaşi pe baza...
După trei decenii, Contribuţiile documentare la istoria oraşului Iaşi sunt readuse în atenţia cercetătorilor sub titlul hărăzit de la început de cel care le-a adunat: Istoricul bisericii Banu din Iaşi pe baza documentelor inedite (1705–1985). Începutul bun de atunci îşi află acum o împlinire şi mai bună.35,00 lei