Metafizica idealista a budhismului Vijñānavāda - Ovidiu Cristian Nedu

Vijñānavāda este una dintre cele două mari ramuri ale Mahāyānei, budhismul nordic, cealaltă fiind Mādhyamika. Diferenţa între cele două şcoli ţine de modul în care fiecare din ele demonstrează vacuitatea experienţei; în timp ce Mādhyamika face apel la o metodologie critică, negativă, Vijñānavāda este mai constructivă. Filosofii şcolii elaborează un sistem metafizic idealist care descrie procesul prin care ia naştere întreaga manifestare, ca ideaţie a conştiinţei universale (ālayavijñāna). Pe baza acestui statut de „ideaţie” atribuit întregii experienţe, ei justifică vacuitatea condiţiei umane şi fac posibilă eliberarea din înlănţuirea în manifestare.

Fenomenologia conştiinţei cosmice şi a celei individuale elaborată de autorii Vijñānavāda se regăseşte dincolo de graniţele şcolii, ca fundament teoretic al tuturor tehnicilor de meditaţie utilizate în budhismul Mahāyāna.

 Pentru Vijñānavāda, întreaga manifestare a Universului reprezintă un „vis cosmic” ce are drept subiect realitatea ultimă. Afectat de ignoranţă, absolutul se înfăţişează sub forma unei conştiinţe cosmice şi începe a proiecta Universul. Trecând prin mai multe niveluri de determinaţie, în cele din urmă, manifestarea, iniţial unitară, se „sparge” în multiplicitatea fiinţelor, se ipostaziază în nenumărate individualităţi. La acest nivel se produce drama ontologică („căderea”) întrucât aceste ipostaze multiple ale conştiinţei se pierd în iluzia realităţii propriei individualităţi şi, pe baza acestei identităţi asumate în mod eronat, ajung să fie înlănţuite în manifestare.

Eliberarea din drama auto-indusă are loc atunci când conştiinţa înţelege şi realizează în mod direct vacuitatea identităţii individuale şi caracterul beatific al realităţii.