Ce este «nihilismul»? Nietzsche în interpretări moderne-Fr. Nietzsche, M. Heidegger, G. Colli, M. Montinari, J. Simon

Categoria: emblematic europa

Din categoria lucrărilor catalogate Emblematic Europa fac parte cărțile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive și care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de ediții ilustrate, de forme noi de editare. Cultura română respiră și în prezent în cultura europeană pe care o asimilează specific. Capodoperele născute în epoci și culturi diferite în Europa au devenit în timp emblematice pentru spiritul continentului, considerat în istoria și întinderea lui demensurată azi pe globul pământesc. Fiecare carte din această categorie este marcată cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul în care a apărut și s-a afirmat. În cazul în care opera este considerată capodoperă, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodoperă a culturii europene.

Cartea reprezintă un important instrument de studiu pentru toți cei interesați de istoria gândirii și, cu precădere, de sistemul filosofic conceput de Neitzsche.

Nihilismul este una din cele mai mari teme ale gândirii europene; publicarea textelor inedite din acest volum contribuie, astfel, la promovarea tradiției și culturii europene.

Nihilismul reprezintă un curent filosofic care promovează ideea potrivit căreia totul este lipsit de sens, viața neavând niciun scop, valorile fiind inexistente, precum și autoritatea. Deși nihilismul nu este complet îmbrățișat de niciun filosof, acesta se regăsește, în anumite proporții în viziunea mai multor gânditori sau scritori, fiind asociat adesea cu stări pesimiste sau marcate de angoase.

Denumirea de nihilism provine de la latinescul nihil, care înseamnă nimic. Termenul a devenit popular odată cu nuvela lui Ivan Turgheniev, Părinți și copii, în care scriitorul rus descria atitudinea personajului Bazarov, de negație totală față de tot ceea ce îl înconjura. De altfel, în Rusia a activat o mișcare revoluționară, la sfârșitul secolului al XIX-lea, care refuza autoritatea statului, a bisericii sau a familiei. În filosofie, primele forme ale nihilismului pot fi identificate la reprezentanții scepticismului, care practic contestă anumite teorii considerate a fi adevărate.

Neitzsche se află printre filosofii cei cunoscuți care sunt asociați parțial cu nihilismul. Pentru acesta nu există ordine obiectivă sau structură ce trebuie respectată, în afară de aceea pe care o creăm; nu există valori întemeiate, nu există adevăruri care nu pot fi negate, și, în general totul este permis.

Nietzsche critică valorile fundamentale ale societății ultra-raționalizate în care trăia, ajungând la negarea principiilor enciclopediste ce exclud vitalismul existenței.

Cea dintâi utilizare filosofică a cuvântului «Nihilism» provine probabil de la Fr. H. Jacobi. În scrisoarea sa către Fichte se află deseori cuvântul «Nichts». Astfel ne spune:

«Într-adevăr, dragul meu Fichte, nu trebuie să mă simt contrariat, dacă Dv, sau oricine ar fi, vrea să numească Chimärismus, ceea ce eu opun idealismului, pe care îl consider Nihilism...» (Fr. H. Jacobi̕ s Werke, 3. Bd., Leipzig, 1816, p. 44; aus: Jacobi an Fichte, apărut prima dată în toamna lui 1799).**

Cuvântul «nihilism» survine în circulație mai târziu prin Turgeniev, ca nume pentru concepția după care este accesibil numai ceea ce este accesibil în percepția sensibilă, adică existent (Seiende) ființând real, și altceva nimic mai mult. Cu aceasta este negat tot ceea ce se fundează pe tradiție și autoritate și pe certă valabilitate. Pentru această concepție se întrebuințează adesea denumirea de «pozitivism». Cuvântul «nihilism» a fost utilizat de Jean Paul, în scrierea sa «Vorschule der Ästhetik», §§ 1 și 2, pentru desemnarea poeziei (Dichtung) romantice ca nihilism poetic. Pe lângă aceasta este de comparat Prefața lui Dostoievski la alocuțiunea sa despre Pușkin (1880, WW., hrsg. von Moeller e.d. Bruck II. Abt., Bd. XII, 95 urm.). Pasajul în chestiune sună astfel:

«În ceea ce privește alocuțiunea mea, țin să mărturisesc că în ea am vrut să prezint următoarele patru aspecte ale semnificației lui Pușkin pentru Rusia:

1. Că Pușkin a fost primul care, cu spiritul său profund, pătrunzător și înțelegător, și din inima sa cu adevărat rusească a descoperit fenomene morbide semnificative în inteligența noastră, în societatea noastră măcinată din temelii, care pare să se situieze mult deasupra poporului, și a prezentat-o întocmai așa cum este. El a conoscut-o și a vrut să o prezinte plastic în fața ochilor tipul negativ al omului nostru rus: om care nu poate avea liniște, și care nu se poate mulțumi cu nimic din ceea ce există; care nu are încredere în patria sa natală și în forțele acestui pământ, care  neagă până în fundamentele ultime Rusia și se neagă pe el însuși (mai exact, clasa sa socială, întreaga viziune despre lume a intelectualității la care aparține și el și care s-a desprins de pământul natal); om care nu vrea să mai aibă nimic comun cu contemporanii săi, și care suferă sincer  sub toate acestea. Aleco și Onegin al lui Pușkin au o mulțime de astfel de trăsături, așa cum și sunt ei înșiși evocați în literatura noastră».

Pentru Nietzsche numele «nihilism» înseamnă însă esențialmente «mai mult». Nietzsche vorbește despre «nihilismul european». Cu aceasta el nu vizează pozitivismul care se manifestă către jumătatea secolului 19 și extinderea lui geografică asupra Europei; «european» are aici o semnificație istorică și exprimă tot atât de mult cât și «occidentul» în sensul istoriei occidentale. Nietzsche utilizează termenul «nihilism» ca nume pentru mișcarea istorică recunoscută pentru întâia dată de el, deja dominantă în secolul aflat în derulare, și determinantă pentru secolul care se apropie, a cărei interpretare esențială el o prelua în propoziția scurtă «Gott ist tot»; Aceasta vrea să spună: «Dumnezeul creștin» și-a pierdut puterea asupra existentului (das Seiende) și asupra menirii omului.

Pentru Nietzsche nihilismul nu este însă nici o opinie înlocuitore a ceva, și nici «eveniment» istoric printre altele, care se poate marca istoricește. Nihilismul este mai degrabă acel eveniment (Ereignis) îndelungat durabil în care adevărul despre existent în genere se schimbă în mod esențial și prin aceasta se ajunge în cele din urmă la un sfârșit.

Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15 octombrie 1844, Röcken - d. 25 august 1900, Weimar) este unul dintre cei mai importanți filosofi al secolului al XIX-lea. A exercitat o influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat.

Martin Heidegger (n. 26 septembrie 1889, Meßkirch, Baden – d. 26 mai 1976, Freiburg im Breisgau) a fost un unul din cei mai importanți filosofi germani din secolul al XX-lea. Lucrarea sa capitală, „Sein und Zeit” („Ființă și timp”, 1927), a contribuit la reconsiderarea fenomenologiei. Opera sa a exercitat o influență hotărâtoare asupra gândirii unei serii de filosofi ca Hans-Georg Gadamer, Maurice Merleau-Ponty, Jean-Paul Sartre, Emmanuel Levinas, Jacques Derrida și Hannah Arendt.

Giorgio Colli a fost un filosof, filolog și istoric italian. A predat filosofia antică la universitatea din Pisa timp de treizeci de ani.

Mazzino Montinari a fost un savant italian și unul dintre cei mai remarcabili cercetători ai operei lui Friedrich Nietzsche.

Josef Simon a fost un filosof german contemporan și profesor al Universității din Bonn, născut în Hupperath. A cercetat diferite teme filosofice și a scris pe larg  despre metafizică, epistemologie, filosofia idealismului german și  despre diverși filosofi, în principal despre Kant, Hamann și Nietzsche.

Alexandru Boboc (1930- 2020) a fost un filosof român, membru titular al Academiei Române din 2012.

 În anul 1964 a obţinut titlul de doctor în Filosofie de la Universitatea din Bucureşti, specializându-se în istoria filosofiei moderne şi contemporane, filosofia culturii şi a valorilor, semiotică şi filosofia limbajului. De-a lungul ultimelor decenii, Profesorul Boboc s-a afirmat ca un specialist în sfera studiilor kantiene, a istoriei filosofiei şi filosofiei moderne, cu un interes deosebit pentru gânditori ca: Descartes, Leibniz, Hegel, Kierkegaard, Schopenhauer, Nietzsche, Dilthey, Husserl, Scheler, N. Hartmann. A coordonat peste 50 de teze de doctorat. În anul 1998, Academia Internaţională de Drept Economic şi Arte Audiovizuale din Chişinău i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. A fost membru al Academiei Române.

În principal tema nihilismului este tratată ca «nihilism european» (Nietzsche, Heidegger ș.a.) implicând de fapt critica lumii moderne, dar și  propria «depășire» (Überwindung des Nihilismus), căci «nihilismul european» este pentru Nietzsche „întreaga istorie a gândirii europene” și poate fi depășit, dar, „depășirea nu poate să fie iarăși obiect al unei morale a imperativului sau a unei încordări morale”, ci perspectiva unei ontologii morale, luată sub specia devenirii (J. Simon, Nietzsche und das Problem des europäischen Nihilismus, în: „Nietzsche-Kontrovers”, 1984, p. 16, 17).

Fondul concepției lui Nietzsche, sub formula «Überwindung des Nihilismus» (Depășirea, învingerea nihilismului) îl constituie valoricul, creația, nu forța: „Eu însumi am căutat o justificare estetică: cum e posibilă urâțenia lumii: - Eu am luat voința către frumos, către persistența în forme asemănătoare ca un mijloc de păstrare temporară – și salvare: fundamentul îmi pare însă ceea ce este Etern-Creator (das Ewig-Schaffende), legat de suferință ca ceea ce trebuie să fie Etern-Distrugător (das Ewig-Zerstören-Mussende)” (Fr. Nietzsche, Nachgelassene Fragmente 1885-87, în: SW 12, p. 113).

Pentru un răspuns posibil la întrebarea: „Ce este nihilismul?”, redăm în continuare texte de referință în clarificare și înțelegerea temei, începând (în mod firesc) cu Nietzsche și Heidegger, pe firul cărei se integrează, într-o operă de interpretare ce depășește simplul studiu de exegeză, și contribuțiile proprii scrierile lui G. Colli, M. Montinari și J. Simon.

Menționez că este vorba de texte inedite (în spațiul culturii noastre), prin a căror traducere (și comentare) am încercat să ofer exegezei viitoare câteva puncte de sprijin în cercetarea și interpretarea operei lui Fr. Nietzsche și a direcțiilor de gândire contemporană care își află în această operă surse de inspirație pentru participarea la reconstrucția modernă în filosofie.

            A. Boboc