Experienţă şi loc. Contribuţii antropologice la înţelegerea conceptului de spaţiu - Sebastian Ștefănucă

Categoria: emblematic Europa

Din categoria lucrărilor catalogate Emblematic Europa fac parte cărțile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive și care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de ediții ilustrate, de forme noi de editare. Cultura română respiră și în prezent în cultura europeană pe care o asimilează specific. Capodoperele născute în epoci și culturi diferite în Europa au devenit în timp emblematice pentru spiritul continentului, considerat în istoria și întinderea lui demensurată azi pe globul pământesc. Fiecare carte din această categorie este marcată cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul în care a apărut și s-a afirmat. În cazul în care opera este considerată capodoperă, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodoperă a culturii europene.

Sebastian Ștefănucă argumentează faptul că antropologia locului și a spațiului nu sunt în raport de incompatibilitate, astfel, în concepția acestuia antropologia spațiului devine o antropologie a locului.

Antropologiase ocupă cu studiul științific al omului (specia Homo sapiens). Este o disciplină holistică: se ocupă de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile și tratează toate dimensiunile umanității. În centrul antropologiei se află ideea de cultură și noțiunea că aceasta reprezintă specia umană, că specia noastră și-a dezvoltat o capacitate universală de a concepe lumea simbolic, de a preda și învăța astfel de simboluri în mod social și de a transforma lumea (și oamenii) pe baza acestor simboluri.

Antropologia a debutat ca știință a istoriei. Inspirată de triumful metodei științifice în științele naturale, antropologii secolului al XIX-lea considerau că fenomenele socio-culturale erau guvernate de legi și principii care pot fi descoperite. Această convingere, existentă încă înainte ca științele sociale să-și formeze teorii și metode, era dublată de viziunea iluministă a umanității - concomitent încrezătoare în emanciparea socio-culturală a oamenilor și critică față de îndepărtarea acestora de natura lor inocentă. Această dublă sensibilitate, față de tradițiile culturale (tradiție) și față de procesele schimbării sociale (modernizare) va caracteriza întotdeauna discursul antropologiei.

Antropologia culturală este o disciplină științifică care studiază viața culturală a omului așa cum este aceasta prezentă în societate și istorie - cu obiectele, ideile și acțiunile sale.

Antropologia culturală este considerată o știință socială complexă (și uneori numită antropologie socială, sau antropologie socio-culturală), care adesea îmbină perspective ale altor științe sociale, precum sociologie, psihologie, istorie.

Cercetările sale se referă la:

urmărirea modului în care trăiesc oamenii: cum locuiesc, ce mănâncă, cu ce se îmbracă, ce podoabe poartă

ce relații se stabilesc între aceștia: rudenie, prietenie, dușmănie, interes, colegialitate, relații de putere

cum rezolvă aceștia diverse probleme (ca adaptarea la mediu sau reacția în fața unei schimbări în viața lor): strategii, schimbare a modului de trai, exploatare a relațiilor, utilizare a resurselor

cum își reglează, normează și simbolizează aceste evenimente (legi, valori, comportamente, instituții, ideologii implicate): simboluri, ritualuri, legi, tabuuri, sancțiuni

În acest înțeles antropologia nu studiază omul ca ființă ontologică sau biologică, aceste dimensiuni fiind obiectul altor discipline sau științe, ci ca ființă culturală.

Cu toate acestea, există un limbaj care utilizează termenul "antropologie" în înțeles foarte vast, însemnând "orice discurs despre om", deci și filozofic sau biologic.

Antropologia culturală restrânge această utilizare spre înțelesurile precizate, făcând-o astfel mai riguroasă științific și înscriind-o în respectarea unei metodologii specifice.

Așadar, devenirea antropologiei se realizează aproape hegelian în meta-logica locului. Suspendarea locului înseamnă trecerea pe coordonatele sitului, așa cum se întâmplă în cazul tuturor paradigmelor antropologice în căutare de forme pure. O atare desfășurare în meta-logica sitului nu este neapărat nocivă; va trebui să observăm – odată cu E. Casey – că, de exemplu, o bună parte a devenirii tehnologice stă sub semnul anumitor presupoziții despre natura spațiului și a timpului. În același timp, eșecul multor proiecte de dezvoltare socială – de la cele „locale” până la cele cu anvergură națională și internațională – începe formal de la indiferența raportării sitului la loc: de vreme ce formele sunt indiferente la conținutul lor, înseamnă că ele pot fi transmutate oriunde. Ceea ce, experiențial, ne vine greu să credem.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

Antropologia spațiului ne este dezvăluită, în acest volum,  ca antropologie a locului.