Paideia Proza - Ion Luca Caragiale Editii speciale 120,00 lei Mărește

Proza - Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale

Această ediție specială a prozei lui Caragiale cuprinde nuvelele și schițele publicate în timpul vieții și este îmbogățită cu un fotodocumentar biografic.

Mai multe detalii

2456P

Nou

120,00 lei cu TVA

Scrierile lui Caragiale sunt adevărate comori de umor, atât de limbaj, cât și de situație, de satiră înțepătoare și de tipizare a personajelor. Ele „mușcă” și acum cu aceeași fervoare ca în urmă cu 150 de ani, când au fost create, actualitatea lor fiind nealterată de trecerea timpului. 

 În nuvele și schițe „scriitorul selectează cu grijă informațiile necesare definirii caracterologice a personajelor, preparării, desfășurării și accelerării conflictului. Fiecare secvență se leagă de cea care o precedă și de cea care o urmează, iar detaliile, cât de neînsemnate ori de gratuite aparent, se justifică în perspectiva deznodământului. 

    Paul Cornea

Voiești a cunoaște lumea? Privește-o de aproape. Voiești să-ți placă? Privește-o de departe.   

I. L. Caragiale

AutorIon Luca Caragiale
Specificații autordramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român
Anul publicării2021
Editie specialaDa
Format200 x 280 mm
Tip CopertaSpeciala
Nr. pagini498 +15 inserturi
ColecțiaLiteraturi
eBook2508-proza-ion-luca-caragiale-9786067485899.html
ID Hard Cover2508-proza-ion-luca-caragiale-9786067485899.html
GenLiteratura
SubgenPublicistica
LimbaRomana
Tip formatFizic
CategorieBeletristica
Sub-CategoriePublicistica
ISBN978-606-748-589-9

Scrieţi un comentariu

Proza - Ion Luca Caragiale

Proza - Ion Luca Caragiale

Această ediție specială a prozei lui Caragiale cuprinde nuvelele și schițele publicate în timpul vieții și este îmbogățită cu un fotodocumentar biografic.

Scrieţi un comentariu

Categoriaemblematic romania

În categoria Emblematic România se înscriu toate lucrările publicate de Editura Paideia care sunt întru totul reprezentative sau semnificative pentru cultura română și formarea intelectuală a românilor.

Însemnul editurii prin care este indicată această categorie este un timbru a cărui grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca emblematică. Dacă este o operă de primă mărime și importanță se adaugă în timbru specificația capodoperă a culturii române.

Bancurile politice reprezintă un „canal” de comunicare între cetățean și stat – în special într-un timp în care comunicarea dintre stat și societate este, cu precădere, arbitrară, cum poate fi definită experiența României comuniste, timp în care statul deținea întregul monopol. Privită din această perspectivă, o culegere de bancuri politice nu este doar o simplă poartă de acces la anumite realități, ci reprezintă, în primul rând, o dovadă a rezistenței prin umor a unei societăți, într-o anumită perioadă. În această cheie trebuie interpretată și cartea lui Călin Bogdan Ștefănescu, care descrie „disidența” poporului român, revolta împotriva realităților „inversate” pe care le trăiau în acele vremuri.

Ion Luca Caragiale (n.  Haimanale, județul Prahova, Țara Românească, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, România – , Berlin, Imperiul German) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român. George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Începutul activității jurnalistice a lui Caragiale poate fi datat, cu probabilitate, în luna octombrie 1873, la ziarul Telegraful, din București, unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulată Curiozități. Apropierea de ziaristică este confirmată, cu certitudine, odată cu colaborarea la revista Ghimpele, unde și-ar fi semnat unele dintre cronici cu pseudonimele: Car și Policar, în care sunt vizibile vioiciunea și verva de bună calitate. Numele întreg îi apare la publicarea de la 1 octombrie 1874 a poemului Versuri în Revista contemporană

Din relațiile lui Caragiale cu publicațiile anilor 1870 - 1910, dincolo de constatarea unui interes care s-a prelungit până la capătul existenței sale, Caragiale a înnobilat genul publicistic.

Caragiale a fost atras de contactul cu publicul, arătând o predilecție deosebită pentru participarea la conferințe și șezători literare, frecvente în epoca sa. În acele împrejurări și-a manifestat calitățile de „causeur” fermecător și inteligent, de interpret neîntrecut al textelor sale. La Ateneul Român, instituție fondată în 1865 din inițiativa unor cărturari patrioți (Constantin Esarcu, dr. Nicolae Kretzulescu, Vasile Alexandrescu-Urechia) și care își propunea - programatic - să contribuie la răspândirea în cercuri cât mai largi a științei și a culturii, Caragiale a început să conferențieze din 1892. Dramaturgul a prezentat la Ateneu conferința Gaște și gâște, care a provocat iritarea societății Junimea și a lui Titu Maiorescu.

Caragiale a fost și director al Teatrului Național din București. Titu Maiorescu, ministrul Instrucțiunii Publice, ocupându-se de problema schimbării conducerii Teatrului Național, după mai multe consultări a hotărât, la 2 iulie 1888: „Director al primului nostru teatru va fi tânărul dramaturg I. L. Caragiale”. În vârstă de numai 36 de ani, a deschis stagiunea, la 1 octombrie 1888, cu comedia Manevrele de toamnă, o localizare făcută de Paul Gusty, în care interpreții au obținut succese remarcabile. Nefiind sprijinit de câțiva mari actori dramatici ai timpului (Aristizza Romanescu, Grigore Manoilescu și Constantin Nottara) și „sabotat” de unele ziare bucureștene, Caragiale s-a văzut nevoit să demisioneze în 1889, înainte de începerea stagiunii următoare, după ce dovedise, totuși, evidente resurse de organizator și o nebănuită energie.

10 alte produse din aceeași categorie