Mareşalul Antonescu la Odessa (e-book) - Jipa Rotaru, Vladimir Zodian, Octavian Burcin, Leonida Moise

„Roadele greșelilor comise timp de 20 (douăzeci) de ani nu puteau fi decât dezastruoase. Comandamentele nepregătite au dus la nepregătirea ofițerilor. Nepregătirea acestora a provocat pe aceea a soldaților și subofițerilor. Totul se înlănțuie într-un organism. Totul pornește de la cap. Conducerea statului, politică mai ales – și militară –, care este o consecință – nu poate duce decât la ceea ce a dus: la dezastru. Acum se pune întrebarea: Ce facem?”

 Mareșalul Antonescu, 20 ianuarie 1941

 „La fel ca și Mihai Eminescu, ideologul indiscutabil al naționalismului românesc, socotea că răul venea de la o clasă suprapusă, levantină, mercantilă, cosmopolită, cârcotașă, masonică, internaționalistă, parazitară.

Puterea ei avea să fie redusă și eliminată treptat prin combaterea privilegiilor și încurajarea „claselor productive”, în orice caz nu prin „revoluție”, confiscări abuzive, masacrări, distrugerea proprietății private. Statului îi revenea rolul de a pune ordine în societate, de a aplana contradicțiile sociale, de a stimula și dirija producția, de a asana finanțele, de a pedepsi pe răufăcători și recompensa pe cei credincioși, muncitori, disciplinați și dezinteresați.

„Două scopuri voi urmări în zilele care mi-au mai rămas să le trăiesc – anunța el la 6 septembrie 1940. Întâi, ridicarea morală a acestui popor din mocirla în care s-a zbătut atâția ani, cum și unirea tuturor românilor împrejurul ideii de cinste, muncă și dreptate... În al doilea rând, repunerea țării în drepturile ei veșnice”. „Credința, dreptatea, legea și munca, cinstea și conștiința, ordinea și omenia vor fi de azi înainte, de la cel de sus până la cel mai de jos servitor al patriei, cartea sfântă a îndatoririlor noastre”.