Râs şi existenţă. O interpretare fenomenologică (e-book) - Lucian Modog

Filosofia ca „ştiinţă riguroasă”, sau filosofia ca „ştiinţă voioasă”? Se poate afla din studiul de faţă că nu navigăm periculos, cu o astfel de problemă, între Scila şi Caribda, chiar dacă glumeţii îl vor găsi prea serios, iar circumspecţii – prea descheiat. Deja gândul de a apropia cele două tendinţe ale filosofării poate fi un început al unei noi putinţe de înţelegere filosofică. Or, râsul este înţelegere. Prin râs ne situăm în aşa fel în lume, încât lumea la rândul ei ne iese în întâmpinare cu un surâs care „cu măsură se stinge şi se aprinde”. Să repetăm, cu încrederea filosofiei focului a lui Heraclit: „lumea aceasta – râs mereu viu”. Şi atunci lumea aceasta se relevă ca aceasta în mod absolut, şi înţelegerea se aprinde altfel, şi râdem cu un râs nou.