Arta, spatiu si memorie in epoca digitala - Tincuta Heinzel

Cartease articulează în jurul tematicii tipurilor de imagerie şi sunet, al formelor spaţiale şi al tipurilor de memorie în contextul digital al societății actuale.

Arhitectura este știința și arta de a proiecta și construi clădiri și ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, în funcție de caracterul și destinația construcțiilor. Știința ei constă în rezolvarea funcțională și tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează și se compun imagini plastice nonfigurative, de esență abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.

Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât funcțional cât și estetic.

Arhitectura este forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spațiului, urmărind rezolvarea echilibrată, armonioasă, a funcțiunilor complexe, multilaterale. Arta – se știe –  este un fenomen conștient, arhitectura, pe lângă această calitate este și cognitivă și ontologică. Până la sfârșitul secolului trecut arhitectura era considerată "o decorație a structurii" (John Ruskin), iar în secolul nostru Frank Lloyd Wright redefinește arhitectura prin stilul său de integrare armonioasă a structurilor în natură, fiind exponentul cel mai de seamă al arhitecturii organice.

Digital Art este un termen general utilizat pentru o serie de lucrări și practici artistice care folosesc tehnologia digitală ca o parte esențială a procesului de creație sau de prezentare. Începând cu anii 1970, diverse denumiri au fost folosite pentru a descrie procesul, inclusiv arta computerizată și arta multimedia. După unele rezistențe inițiale, impactul tehnologiei digitale a transformat activitați, cum ar fi pictura, desenul, sculptura și muzica, în timp ce noi forme, cum ar fi net-art , digital art, au devenit recunoscute pe plan artistic.  Mai mult, termenul  de artă digitală este folosit pentru a descrie un artist care face uz de tehnologiile digitale în producția de artă. Într-un sens extins, „arta digitală” este un termen folosit pentru arta contemporană care utilizează metodele de producție de masă sau mass media digitală.

Tehnicile realizării artei digitale

Tehnicile de arta digitală sunt utilizate pe scara largă de mass-media în reclame, și de cineaști pentru a produce efecte speciale. Desktop Publishing a avut un impact imens asupra lumii publicitare, cu toate că este mult mai legată de design-ul grafic. Artiștii care utilizează  ambele arte,  atât digitale  cât și artele  tradiționale folosesc mai multe surse de informații electronice și programe pentru a creiona munca acestora. Având în vedere paralele între artele vizuale și muzicale, este posibil ca acceptarea generală a valorii de artă digitală să progreseze la fel de mult precum muzica electronică produsă în ultima perioadă de timp. Arta digitală poate fi generată de computer (cum ar fi fractali și arta algoritmică) sau preluată din alte surse, cum ar fi scanarea unei fotografii sau a unei imagini întocmite cu ajutorul graficii vectoriale etc.  Operele  sunt considerate picturi digitale atunci când acestea sunt creații  similare cu metoda picturilor non-digitale.

Tincuța Heinzel este artist, designer și curator interesat de relația dintre artă și științele tehnice. Artista acordă un accent special textilelor electronice și tehnologiilor purtabile.

Lucrări (capitole):

Heinzel, T., Tharakan, M.J., Kurbak, E., Stewart, R. (2018). „Parallel Industries”, în Kurbak, E. (ed.). Stitching Worlds – Exploring Textiles and Electronics, Berlin: Revolver Publishing, Berlin.

Heinzel, T. (2013). „Haptosonics: On Texture, Touch and Sound”, în Heinzel, T. (ed). Haptosonics, Catalog of exhibition, Oslo: Atelier Nord.

Heinzel, T. (2012). „Analogue and Digital Figures of Reading”, în JUNGE, Barbara; BERZINA, Zane; SCHEIFFELE, Walter; ZWICK, Carola (eds.). The Digital Turn. Design in the Era of Interactive Technologies, Berlin: Park Books.

Plecând de la experienţe artistice şi estetice, culegerea de faţă oferă posibile răspunsuri la întrebările legate de felul în care imaginea şi sunetul sunt astăzi afectate de tehnologiile digitale. Culegerea de texte se articulează în jurul tematicii tipurilor de imagerie şi sunet, al formelor spaţiale şi al tipurilor de memorie în context digital. Volumul abordează modalităţile prin care noile tehnologii acţionează asupra modelelor de producţie şi receptare artistică, de reprezentare şi organizare spaţială, precum şi a celor de organizare a unor baze de date şi arhivare. Cartea de faţă a căutat să prezinte o parte dintre palierele de intervenţie teoretică vizând noile medii, să puncteze câteva tipuri de abordări şi perspectivele posibile.