Platon.Adevărul ființei și realitatea vieții Volumul I.-Paul Friedländer, trad. Maria-Magdalena Anghelescu

Paul Friedländer, trad. Maria-Magdalena Anghelescu

Este o exegeza savantă a operei lui Platon in trei volume. Marele clasicist german, in primul  volum,  priveste platonismul din perspectiva celor mai interesanti termeni dezvoltati in dialogurile de tinerete si maturitate  ( )…. Este o sinteză nemaivăzută pâna aici, erudită, bine gândită, inspirată.

Mai multe detalii

2303P

Nou

98,00 lei cu TVA

Cele trei volume despre opera lui Platon reprezintă una dintre cele mai importante lucrări ale autorului german Paul Friedländer, fiind considerate un monument de erudiție. Niciun iubitor de cultură interesat de scrierile lui Platon nu poate ocoli această valoroasă operă.

 La momentul scrierii primului volum, Paul Friedländer se afla între două fronturi. „O direcţie era cea a neokantienilor şi a celorlalţi filosofi tradiţionalişti. Elementul literar, poetic din Platon nu avea o valoare fundamentală pentru filosofi; era doar un accesoriu, un cadru al conţinutului filosofic. În fruntea celuilalt front se afla marele reprezentant al filologiei clasice, Ulrich von Wilamowitz Moellendorff. El a scris biografia lui Platon şi i-a analizat operele, dar de multe ori a lăsat în seama filosofilor filosofia propriu-zisă.”

Depăşirea acestei contradicţii prin lansarea unei punţi unificatoare între cele două fronturi era atunci, ca şi astăzi, marea sarcină. De aceea, încă de la a doua ediţie a sa, subtitlul primului volum este: „Adevărul fiinţei şi realitatea vieţii”.

 Primul volum cuprinde o analiză profundă și detaliată a diferitelor concepte platonice (daimon, arrheton, altheia), cât și perspective noi asupra Academiei, mitului, dialogurilor și scrisorilor platonice. Cuprinde capitole despre Platon ca fizician atomist, Platon ca geograf, Platon ca jurist și Platon ca urbanist.

 Cartea beneficiază de o traducere de excepție aparținând doamnei profesor Maria Magdalena Anghelescu. Traducerea s-a realizat după ediția a treia a textului german, în care textul şi notele au fost revăzute scrupulos.

AutorPaul Friedländer
Specificații autorFilolog german specializat in literatura clasica
Traducator/editorMaria Magdalena Anghelescu
Anul publicării2019
Editie specialaDa
Format200 x 280 mm
Tip CopertaSpeciala
Nr. pagini414
ColecțiaCărţilor de referinţă
eBook2199-platonadevarul-fiinei-i-realitatea-vieii-volumul-i-paul-friedlaender-trad-maria-magdalena-anghelescu-9786067483109.html
ID Hard Cover2199-platonadevarul-fiinei-i-realitatea-vieii-volumul-i-paul-friedlaender-trad-maria-magdalena-anghelescu-9786067483109.html
GenFilozofie
LimbaRomana
Tip formatFizic
CategorieStiinte umaniste
ISBN978-606-748-310-9
Nota 
2020-07-27
Excelent

Fie că ești un novice sau un maestru al filozofiei - acest text este adevărata sursă pentru înțelegerea corectă a textelor platonice.

    Scrieți-vă propria părere

    Scrieţi un comentariu

    Platon.Adevărul ființei și realitatea vieții Volumul I.-Paul Friedländer, trad. Maria-Magdalena Anghelescu

    Platon.Adevărul ființei și realitatea vieții Volumul I.-Paul Friedländer, trad. Maria-Magdalena Anghelescu

    Este o exegeza savantă a operei lui Platon in trei volume. Marele clasicist german, in primul  volum,  priveste platonismul din perspectiva celor mai interesanti termeni dezvoltati in dialogurile de tinerete si maturitate  ( )…. Este o sinteză nemaivăzută pâna aici, erudită, bine gândită, inspirată.

    Scrieţi un comentariu

    Categoriaemblematic europa

    Din categoria lucrarilor catalogate Emblematic Europa fac parte cartile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive si care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de editii ilustrate, de forme noi de editare. Cultura romana respiră si in prezent in cultura eropeana pe care o asimileaza specific. Capodoperele nascute in epoci si culturi diferite in Europa au devenit in timp emblematice pentru spiritul continentului european. Fiecare carte din această categorie este marcata cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul in care a aparut si s-a afirmat. In cazul in care opera este considerata capodopera, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodopera a culturii europene.

    Incadrarea in serii si colectii: editie magnum

     

    Primul volum cuprinde o analiză profundă și detaliată a diferitelor concepte platonice (daimon, arrheton, altheia), cât și perspective noi asupra Academiei, mitului, dialogurilor și scrisorilor platonice. Cuprinde capitole despre Platon ca fizician atomist, Platon ca geograf, Platon ca jurist și Platon ca urbanist.

    CAPITOLUL II: Daimon

    Pentru platonicii din Antichitate demonologia a jucat un rol bine determinat în sistemul de idei al maestrului. Prezentatorii moderni ai filosofiei sale sunt prea raţionalişti pentru a lua absolut în serios afirmaţiile sale asupra acestui subiect. Dar cu ce drept consideră ei cele spuse despre demoni un simplu joc şi traduc totodată „doctrina” fizică şi psihologică din Timaios şi „filosofia limbajului” din Cratylos în paragrafele unui sistem platonic? Cu siguranţă numai pentru că astăzi există o ştiinţă despre natură şi despre limbaj, dar nici una despre demoni. Or, Cratylos seamănă, de fapt, mult mai curând cu un talmeş‑balmeş de trăznăi decât cu un studiu de lingvistică, iar în ce priveşte mitica ştiinţă a naturii din Timaios, un cercetător ca Democrit ar fi clătinat probabil din cap.

    CAPITOLUL III: Arrheton

    Eros este un mare demon, un mediator între zeu şi om. El conduce sufletul uman, din lumea devenirii, sus în locul supracelest în care îşi au lăcaşul zeii şi idealurile. Platon, ca filosof‑poet, a văzut natura lumii în aceste spaţii, forme şi destine mitice. Suntem departe de a restrânge viziunea sa la ceva pur‑conceptual: încercăm să‑l urmăm până la taina celor mai înalte sfere.

    CAPITOLUL IV: ACADEMIA

    Platon nu avea de ales dacă voia sau nu voia să „fondeze o şcoală”. În Socrate el întâlnise o forţă pentru care a gândi şi a‑i învăţa pe alţii reprezentau o unitate vitală atât de nediferenţiată, încât nu se poate vorbi absolut deloc despre o filosofie socratică pe care să o putem separa de învăţătura sa. Platon este un gânditor teoretic într‑un mod cu totul diferit de cel al magistrului său şi, în locul momentelor de profundă introversiune care apar ca ceva bizar şi inexplicabil în viaţa personajului platonic Socrate, în viaţa lui Platon însuşi trebuie să fi existat perioade lungi de gândire solitară, de cercetare, contemplare, fixare în scris.

    CAPITOLUL V: OPERA SCRISĂ

    „Unele popoare se pierd în gândurile lor; dar pentru noi, grecii, toate lucrurile sunt forme. Noi nu reţinem din ele decât raporturile şi, ca prizonieri ai luminii limpezi, construim, ca Orfeu, cu ajutorul cuvântului, temple de înţelepciune şi ştiinţă suficiente pentru toate fiinţele rezonabile. Această mare artă pretinde de la noi un limbaj admirabil de exact. Chiar numele care o desemnează este la noi şi numele raţiunii şi calculului; un singur nume spune aceste trei lucruri.” – Aşa vorbeşte Socrate în dialogul Eupalinos ou l’architecte (Eupalinos sau arhitectul), de Paul Valéry.

    CAPITOLUL VII: IRONIA

    „Desigur, cine ne‑ar explica ce au spus oameni ca Platon serios, în glumă sau pe jumătate glumind, din convingere sau doar discursiv, ne‑ar face un serviciu extraordinar şi ar contribui infinit de mult la educaţia noastră.” Nu se poate spune că aceste cuvinte ale lui Goethe ar fi fost suficient luate în serios, chiar şi numai ca un imperativ. Este cert însă că nu putem ajunge până la Platon dacă nu ne‑am gândit ce este ironia şi ce înseamnă ea în opera sa.

    CAPITOLUL VIII: DIALOGUL

    Pe cât de puţin se pot traduce fără echivoc în limba germană noţiuni ca Logos şi Eidos, pe atât de puţin traductibile în greacă sunt cuvintele germane interioritate sau peisaj. Chiar atunci când grecul fuge de lume, o face numai pentru că lumea pe care o caută sau o pretinde nu mai există sau nu există încă. Solitudinea lui este accident sau nevoie, nu fericire sau cale către desăvârşirea umană. Şi dacă singurătatea eroului tragic din tragedia lui Sofocle este o componentă a perfecţiunii sale, ea contribuie totodată şi la distrugerea lui. Căci comunitatea este indisolubil legată de natura omului grec, ca şi reprezentarea lui în ea. A vrea şi a trebui să fii văzut şi auzit este – chiar şi numai ca suna»tion – una dintre premisele cele mai profunde a ceea ce numim forma greacă.

    CAPITOLUL IX: MITUL

    Cum era privit mitul în cercul în care a crescut Platon putem afla cel mai bine din câteva fraze din dialoguri. În onoarea frumosului Lysis, Hippothales pune în versuri victoriile la curse, renumite în cetate, ale strămoşilor şi încă ceva, „dintr‑un trecut şi mai îndepărtat” (kronik¬tera Lysis 205 C): cum odinioară întemeietorul neamului, care dispunea el însuşi de o genealogie mitică, l‑ar fi găzduit pe Hercule, ca rudă a sa. Versificatorului (care simţea probabil că scriind aceasta era un vrednic urmaş al lui Pindar) mijlocul îi apare destul de bun ca podoabă pentru pasiunea sa, dar cel ce judecă la rece consideră toate acestea o bazaconie pentru cumetre (ˆper a¸ gra¿ai ᾄdousin). În Phaidros (229 B sq.), peisajul din Ilissos recheamă în amintire basmul despre răpirea Oreithyiei de către Boreas şi Phaidros întreabă (ca şi cum aceasta l‑ar interesa în primul rând şi mai mult decât toate) dacă Socrate crede în adevărul unor poveşti fantastice ca acestea (mujolághma). Deci tradiţiile mitice au devenit, pentru tineretul a cărui imagine o prezintă Platon, basme de adormit copiii.

    CAPITOLUL X: INTUIŢIE ŞI CONSTRUCŢIE

    (O punte către Bergson şi Schopenhauer)

    Tensiunea dintre intuiţie şi construcţie, theoria şi teorie, mania şi dialectică străbate opera lui Platon, existând în ea de la bun început ca tensiune creatoare. Poate că ea este mai puternică la el, poate mai conştientă decât la cei mai mulţi filosofi. Dar nici o mare filosofie nu este lipsită de acea intuiţie centrală după care se orientează în prealabil şi cercetând orice gândire conceptuală şi de la care iradiază iarăşi orice gândire conceptuală. 

    CAPITOLUL XII: DIALOG ŞI EXISTENŢĂ

    (O întrebare pusă lui Karl Jaspers)

    „Existenţa” este conceptul care dă aspectul filosofiei de astăzi, dar inevitabil şi o modă în vorbăria contemporană. În opera lui Jaspers în trei volume Philosophie (1932), Existenzerhellung este volumul central şi cel mai amplu între Philosophischen Weltorientierung şi Metaphysik. Explicaţia existenţei şi nu existenţa: căci ceea ce întreprinde Jaspers este o descriere şi analiză a existenţei cu mijloace neexistenţiale. Filosoful vorbeşte despre „eşec”, dar ambarcaţiunea sa nu ni se arată, nu este vizibilă. Vorbeşte despre istoricitate, conducând în enunţuri generale până la graniţa particularului‑individual şi lăsând apoi „saltul” în seama cititorului. Descrie „comunicarea”, dar făcând‑o, stă probabil tot atât de solitar la gura focului ca Descartes.

    CAPITOLUL XVIII: SOCRATE LA ROMA

    Este un noroc pentru noi şi desigur nu o simplă întâmplare că în excerptele care au apărut din porunca împăratului bizantin Constantin Profirogenetul, în volumul Despre virtuţi şi vicii, s‑au păstrat vestitele pagini din Polybios despre educaţia şi caracterul tânărului roman care a devenit mai târziu Scipio Africanus Minor.Dacă ele s‑ar fi pierdut, tot am mai avea un reflex palid la Diodor (ÂI 26) şi unul şi mai palid la Panonios (VIII, 30, 9). Am găsi reprezentări mai clare în biografia lui Scipio făcută de Plutarh ca şi în capitolele respective din Livius şi Dio Cassius, dacă ele ne‑ar fi parvenit. Căci acele pagini din Polibyos au lăsat o impresie profundă. Deşi formal un „excurs” (parÙkbasic XXXI 30), ele trebuiau să producă cititorului convingerea că, fără influenţa formativă a lui Polybios asupra persoanei lui Scipio, perioada Scipionilor ar fi decurs altfel. Cât de important era acel episod în opera istorică a lui Polybios rezultă clar din două fapte: autorul îl pregătise deja într‑un pasaj anterior, acum pierdut, la care se referă deliberat la începutul episodului, iar în încheierea lui el subliniază că scopul acestuia este să sporească credibilitatea celor pe care le va povesti în cărţile următoare: realizări care s‑ar putea atribui uşor, dar nedrept, hazardului, deşi se bazau pe principii(kat€ lágon gegonáta).

    Paul Friedländer (1882-1968) a fost un cunoscut filolog german specializat în literatura clasică. A studiat cu marele reprezentant al filologiei clasice, Ulrich von Wilamowitz Moellendorff, la Universitatea din Berlin. A fost profesor la Universitățile din Berlin, Marburg și Halle. A demisionat în 1935 la presiunile regimului nazist, iar în 1938 a fost deținut într-un lagăr de concentrare. După eliberare, a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde va preda la Universitatea John Hopkins, apoi la Universitatea din California (UCLA). A devenit cunoscut pentru interpretarea originală a operelor lui Platon.

    Un omagiu adus lui Paul Friedländer la moartea sa:

    http://texts.cdlib.org/view?docId=hb6h4nb3q7&chunk.id=div00016&brand=calisphere&doc.view=entire_text

    Cartea a avut trei editii in germana si a fost tradusa in engleza si franceza.

    Editia prezentata-Format:200/280 ,414pg. l editia 1, 2019 ,beneficiază de o traducere de excepție aparținând doamnei profesor Maria Magdalena Anghelescu. Traducerea s-a realizat după ediția a treia a textului german, în care textul şi notele au fost revăzute scrupulos.

    Născută în 1952 la Baia Mare, Maria-Magdalena Anghelescu a studiat la Bucureşti limba şi literatura română şi latină. Este bibliotecară la Institutul de Istoria Artei G. Oprescu din cadrul Academiei Române şi la New Europe College. Maria-Magdalena Anghelescu traduce din germană, engleză, franceză şi italiană în română. Din 2000 este membră a Uniunii Scriitorilor din România (filiala din Bucureşti, departamentul de traduceri). Pentru traducerea volumului Antikensehnsucht und Maschinenglaube. Die Geschichte der Kunstkammer und die Zukunft der Kunstgeschichte de Horst Bredekamps a primit, în 2008, Premiul de Traducere Allianz. Locuieşte la Bucureşti.

    Edițiile speciale sunt în fapt creații editoriale, cărți obiect, făcute în tiraj limitat (specificat pe un timbru aplicat pe forzațul cărții). În nomenclatorul Paideia ele fac parte din clasa midi care se caracterizează prin folosirea îmbinată a unor materiale suport rare și deosebite (hârtia manuală, hârtia ivoir, piele, pânză, calc), cu o legătorie manuală remarcabilă prin originalitate și distincție. O notă aparte o conferă ilustrația, elementul decorativ, galeriile de imagini, aplicate prin tehnici diverse care produc surpriză și emoție îndelungată cititorului. Conțin întotdeauna și o ilustrație detașabilă pe suport valoros (hârtie ivoir, manuală) drept cadou.

    Deși extrem de elaborate, aceste cărți sunt accesibile oamenilor cultivați atenți la marile opere ale lumii, la istorie, la diversitatea creației umane.

    Ediții speciale Magna (cărți de referință):

    Edițiile speciale Magna sunt cărți de format mare (20/28), cu textul paginat în larg, aerisit, elegant, sunt cărți care stau bine pe masa de lucru și pot fi consultate comod și profesionist. În acest format apar, de regulă, capodopere ale culturii române și europene, lucrări de referință deosebit de valoroase. Prin concept ele îmbină plăcerea lecturii cu studiul aprofundat.

    Legătoria se distinge prin supracoperta parțială grea, aplicată excentric la piciorul cărții. Această inovație face ca lucrarea să fie suplă la deschidere și, în același timp, să stea bine închisă chiar după o îndelungată răsfoire.

    Magna este o carte foarte elaborată care oferă mult, foarte mult, pentru un cost modic.

    10 alte produse din aceeași categorie

    Clienții care au cumpărat acest produs au mai cumpărat și: