Spirit si libertate - Nikolai Berdiaev

Nikolai Berdiaev

Realizată în spiritul filosofiei religiei și al gnozei libere, Spirit și libertate este o carte de teosofie care descrie perspectiva lui Nikolai Berdiaev asupra dimensiunii spirituale a existenței umane.

Mai multe detalii

2232P

Nou

45,90 lei cu TVA

-10%

51,00 lei cu TVA

Interesat de abordările filosofice și de încercările disciplinelor umanistice care descriu dimensiunea umană a existenței – în ideea de a putea trasa distincții din perspectiva filosofiei creștine –  Nikolai Berdiaev dezvoltă propriul sistem filosofic de gândire, care este axat pe existența umană, mai exact, pe filosofia vieții.

 Pentru Berdiaev, însă, filosofia vieții va avea o structură pur religioasă și nu se va intersecta cu semnificația strict biologică a conceptului de viață. Pe aceste coordonate ale gândirii autorului, se va realiza și vol. Spirit și libertate; volum care prezintă încercarea lui Berdiaev de a analiza dimensiunea spirituală a existenței și de a observa cum se manifestă actul creator (și libertatea!) prin om.

„Libertatea, cu dialectica ei interioară, cu destinul tragic ce îl poartă în sine, e o experiență inerentă însuși creștinismului. Cel ce a depășit definitiv seducțiile și tentațiile umanismului, cel ce a descoperit neantul divinizării omului de către om, niciodată nu mai poate renunța la libertatea ce l-a condus la Dumnezeu, la această experiență definitivă ce l-a eliberat de Rău. Nu se poate menține pe un teren abstract problema libertății religioase și nici tratarea ei din punct de vedere static. Eu am venit la Hristos prin libertate, prin experiența intimă a darurilor libertății, credința mea creștină nu este credința datinilor patrimoniale primite ca moștenire, ci am moștenit-o printr-o torturantă experiență de viață interioară. Nu cunosc constrângere în viața mea religioasă, nu cunosc experiența credinței sau religiozității autoritare. Se pot opune acestui fapt formule dogmatice și teologii abstracte? Nu, căci pentru mine nu vor fi niciodată cu adevărat convingătoare. Libertatea m-a condus la Hristos și nu voi cunoaște alt drum ce duce la El”.

AutorNikolai Berdiaev
Specificații autorfilosof rus, reprezentant al existențialismului
Anul publicării2018
Format95 x 205 mm
Nr. pagini446
ColecțiaFilosofie
eBook1945-spirit-i-libertate-nikolai-berdiaev-9786067481419.html
ID Hard Cover1945-spirit-i-libertate-nikolai-berdiaev-9786067481419.html
GenFilozofie
LimbaRomana
Tip formatFizic
CategorieStiinte umaniste
Sub-CategorieSociologie si filozofie
ISBN978-606-748-141-9

Scrieţi un comentariu

Spirit si libertate - Nikolai Berdiaev

Spirit si libertate - Nikolai Berdiaev

Realizată în spiritul filosofiei religiei și al gnozei libere, Spirit și libertate este o carte de teosofie care descrie perspectiva lui Nikolai Berdiaev asupra dimensiunii spirituale a existenței umane.

Scrieţi un comentariu

Categoriaemblematic europa

Din categoria lucrărilor catalogate Emblematic Europa fac parte cărțile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive și care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de ediții ilustrate, de forme noi de editare. Cultura română respiră și în prezent în cultura europeană pe care o asimilează specific. Capodoperele născute în epoci și culturi diferite în Europa au devenit în timp emblematice pentru spiritul continentului, considerat în istoria și întinderea lui demensurată azi pe globul pământesc. Fiecare carte din această categorie este marcată cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul în care a apărut și s-a afirmat. În cazul în care opera este considerată capodoperă, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodoperă a culturii europene.

Din categoria lucrărilor catalogate Emblematic Europa fac parte cărțile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive și care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de ediții ilustrate, de forme noi de editare. Cultura română respiră și în prezent în cultura europeană pe care o asimilează specific. Capodoperele născute în epoci și culturi diferite în Europa au devenit în timp emblematice pentru spiritul continentului, considerat în istoria și întinderea lui demensurată azi pe globul pământesc. Fiecare carte din această categorie este marcată cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul în care a apărut și s-a afirmat. În cazul în care opera este considerată capodoperă, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodoperă a culturii europene.

Aşa cum creştinismul nu a putut face abstracţie de filosofia, numită actualmente antică, dar al cărei statut funcţional în epocă era cu totul altul, considerăm, şi nu doar de dragul creionării unei simetrii, pe undeva evidente, că nici filosofii epocii nu puteau face abstracţie de învăţătura creştină, de conceptele-cheie ale acesteia, de influenţele şi implicaţiile ei pentru societate.

Învăţătura şi dogma creştină, în procesul ei de emergenţă, este mai întâi exprimată în faţa unor adepţi mai mult sau mai puţin iniţiaţi şi interogativi, mai mult sau mai puţin instruiţi în cultura filosofică a vremii. Dubla condiţionare de oameni ai timpului lor, formaţi într-o anumită cultură şi simpatia sau aderenţa la noua învăţătură creştină, naşte spontan întâlnirea, dialogul, osmoza, uneori, dintre filosofie şi învăţătura creştină, devenită teologie structurată după confruntarea cu aceasta din urmă, prin adepţii creştini educaţi filosofic. Încă înainte de apariţia creştinismului, Filon, principalul reprezentant al şcolii iudaice din Alexandria, a încercat să contopească tradiţia ebraică cu doctrinele filosofilor greci şi poate fi considerat atât ca predecesorul neoplatonismului lui Plotin, cât şi al creştinismului Părinţilor Bisericii.

Contrar învăţăturii maeştrilor greci, Filon nu va accepta coexistenţa timpului şi a eternităţii. După Filon, timpul trebuie numărat în rândul lucrurilor create în momentul creării lumii de către Creator. Această doctrină va fi adoptată mai târziu de către Fer. Augustin şi odată cu el de către Biserică. Eternitatea unui alt element, aparent independent de divinitate, ştirbeşte din ideea de perfecţiune a lui Dumnezeu şi de aceea trebuie respinsă. Preluarea de către creştinism este firească. Întâlnirea dintre religia creştină şi filosofia greacă, la sfârşitul secolului I, începutul secolului al II-lea, în timpul vieţii lui Plutarh, este unul din momentele cele mai importante din istoria gândirii.

Întâlnirea dintre filosofie şi creştinism s-a petrecut sub legitatea unui fenomen general, surprins corect de către Bourceanu: „În momentul în care filosofia greacă şi teologie creştină au sesizat «puncte comune», acestea au dat naştere fie unei simpatii înţelese ca recunoaştere a asemănătorului fie unor antipatii ca reacţii de autoapărare faţă de un concurent foarte serios”. Sub această dinamică atracţierespingere, cele două forme de cunoaştere se vor influenţa reciproc.

SPIRIT ȘI NATURĂ

 I

Noi am pierdut orice încredere în posibilitatea și rodnicia unei metafizici abstracte. Metafizica abstractă s-a fondat pe esențializarea fenomenelor vieții psihice omenești, a fenomenelor lumii materiale și pe categoriile gândirii, adică a lumii ideilor. Așa s-au obținut spiritualismul, materialismul, idealismul. Dar ființa concretă, ființa ca viață, a scăpat întotdeauna acestei învățături metafizice. Laturile abstracte ale realității sau ideile abstracte ale subiectului cunoscut erau luate ca esență a realității, ca plenitudine a sa. Abstractizarea și esențializarea au creat metafizica atât spiritualistă cât și materialistă. Viața s-a obiectivat ca natură materială sau spirituală. Categoria esențială a cunoașterii acestei naturi metafizice era categoria substanței. Ființa este o substanță obiectivă, spirituală sau materială. Dumnezeu este conceput ca substanță, obiect, natură. Și ideea este de asemenea substanță.

Filosofia slujește viața ce ia conștiință de ea însăși, este iluminarea ei; își împlinește sarcina în viață și pentru viață, întotdeauna depinde de ceea ce se împlinește în profunzimea acestei vieți. Filosofia, deși a disimulat natura ei, întotdeauna e pozitiv sau negativ religioasă. Filosofia greacă considerată ca cel mai curat model de filosofie autonomă a fost religioasă prin sursele și patosul său, și reflecta concepția religioasă a grecilor. Filosofia ionienilor nu poate fi înțeleasă decât dacă se leagă cu sentimentele religioase ce le avea vechiul grec pentru natură. Filosofia lui Platon nu poate fi descifrată decât la lumina orfismului și a misterelor sale, unde se căuta eliberarea de rău și de moarte. Filosofia lui Plotin și a neoplatonicienilor se dovedește conștient religioasă. Idealismul german este legat protestantismului și unei anumite epoci din dezvoltarea interioară a creștinismului. 

Ateismul e în același timp, o stare de viață și o luptă religioasă, ca și credința. Aproape întreaga știință obiectivă consacrată criticii biblice și cercetărilor istorice asupra originii creștinismului a dus la lupta religioasă; a fost mișcată de un patos religios negativ. Această știință niciodată nu s-a ridicat până la cunoașterea pură și detașată deplin. Necredința este o premiză a vieții în aceeași măsură ca și credința. Pozitivismul a avut întotdeauna credința sa, ce l-a condus pe căile cunoașterii. Filosofia este spiritul ce ia conștiință de el însuși și nu poate fi independentă de o anume aspirație spirituală. Ea este determinată prin structura spiritului, prin calitatea sa, prin aspirația către lumea superioară sau inferioară, prin faptul că acest spirit e acoperit sau deschis. Se poate conchide că filosofia e determinată de viață, pentru că spiritul este viață, fiindcă, cunoștința spiritului asupra lui însuși, este cunoștința vieții asupra ei însăși. Orientarea spiritului determină structura conștiinței, care la rândul ei determină cunoașterea. Cunoașterea este viața spirituală, activitatea spiritului. Nicidecum nu justifică relativismul faptul că filosofia depinde de viață. Chiar în spirit, în viața însăși se descoperă calități din care țâșnește lumina cunoașterii. Calitățile spiritului au o natură nerelativă. Cunoașterea este dinamică, are destinul său, istoria sa spirituală, epocile, etapele de dezvoltare. 

 IV.

Viața religioasă este o experiență spirituală și nu o experiență psihologică sau o realitate ce vine din afară. Viața spirituală este trezirea, nașterea sufletului. Iată de ce viața religioasă e dobândirea unei rudenii, o victorie asupra risipirii „exterioare”. Religia poate fi definită ca o experiență de intimitate, de înrudire cu ființa. În viața religioasă, omul depășește spaima, tortura de ceea ce e străin și îndepărtat de el. Dar intimitatea, înrudirea cu ființa nu se descoperă decât în experiența spirituală; în experiența psihică și sensibilă ființa e sfâșiată și izolată. Când ființa ne apare străină și îndepărtată, când ne frământă, nu suntem în spirit, suntem într-o lume izolată, trupească și psihică. Iată de ce spiritul nu e numai libertate, ci și iubire, unire, pătrundere reciprocă a părților ființei în viața unică și concretă. Iată de ce creștinismul e revelația vieții spiritului. În experiența și lumea spirituală, și nu în experiența și lumea naturală, se prezintă și se desfășoară drama ființei, relațiile între Dumnezeu și om, între Dumnezeu și lume. Viața spirituală nu înseamnă încă viața perfectă, ferită de păcate. Subzistă în ea, în stare latentă, sursele păcatului și risipirile ce au născut lumea noastră naturală.

Nikolai Alexandrovici Berdiaev (în rusă Николай Александрович Бердяев; n. 6/18 martie 1874, Kiev, Imperiul Rus – d. 24 martie 1948, Clamart, Franța) s-a născut la Kiev într-o familie din aristocrația militară. La 14 ani citește Critica rațiunii pure a lui Kant și Fenomenologia spiritului a lui Hegel. Urmează școala de cadeți din Kiev și apoi Universitatea, unde se împrietenește cu Leon Șestov. Începând din 1894 se apropie de marxism. În 1901 este deportat la Vologda, în nord, împreună cu mai mulți studenți social-democrați, dar perioada marxistă a lui Berdiaev se apropie de sfârșit. În lucrarea sa Cunoașterea de sine. Încercare de autobiografie filosofică spune: „Știu bine ce e marxismul, pentru că nu-l știu din afară, ci dinăuntru, și îmi provoacă chinuri.”

Nikolai Alexandrovici Berdiaev a fost un filosof rus care s-a ocupat, cu precădere, de filosofia religiei. Este un important reprezentant al existențialismului.

10 alte produse din aceeași categorie