Spiritul crestinismului si destinul sau - Georg Wilhelm Friedrich Hegel

Georg Wilhelm Friedrich Hegel

Lucrarea este o investigație cu caracter istorico-fenomenologic asupra creștinismului și destinul său.

Mai multe detalii

2024P

Nou

24,30 lei cu TVA

-10%

27,00 lei cu TVA

Preocupările teologice ale lui Hegel au fost reflectate în multe dintre scrierile și prelegerile sale. Filosoful este interesat în special de demonstrațiile existenței lui Dumnezeu și de dovezi ontologice.

Hegel alege să examineze conceptul de destin, o formă de predeterminare în care se găsește ființa umană. Ceea ce-l interesează este tocmai posibilitatea reconcilierii cu destinul, cum anume fatalitatea de a fi sub destin poate fi învinsă.„Hegel a sesizat aspectul revoluționar al mesajului lui Iisus,  revenirea la viață pe care o oferă adepților lui, pe care îi prezintă ca prieteni ai Învățătorului lor. Transformarea în doctrină a acestui mesaj este înregistrată ca o pierdere, o reducere a legăturilor vii. Orice pietrificare a acestor legături, consfințită de legi, nu este în măsură să conserve libertatea”.

(Dragoș Popescu)

 

 

 „Orice angajare a spiritului în lume dă naștere unui destin. Totuși, nu avem de-a face cu un fatalism aici, pentru că nu avem de-a face cu Destinul, ci cu destinul specific fiecărei opțiuni spirituale. Spiritul se angajează în lume prin intermediul unei conștiințe, iar conștiința este caracterizată de capacitatea de a-și proiecta structurile în afară ca pe ceva străin, obiectiv. Fatalismul vede Destinul ca pe ceva genetic independent de conștiință, căruia conștiința nu poate decât să i se supună, de unde absența perpetuă a libertății; înțelegând lumea exterioară ca proiecție a sa, conștiința o poate integra și se poate elibera. Nu există o rețetă universală a libertății, ba chiar așa ceva este un pericol fatal, poate înrobi omul; totul depinde de tipul de angajare a conștiinței, de destinul specific. Destin întâlnim și în spiritualitatea iudaică, dar și în cea fondată de Hristos. Separația netă dintre lumea obiectivă și conștiință este însă marea limitare: ea blochează reconcilierea și secătuiește izvoarele vieții”.

(Dragoș Popescu)

 

„Iisus nu lupta de nici o parte a destinului, nu trebuia de fapt să facă parte din poporul său, căci acesta poseda încă destul, dar în restul lumii religia sa găsea o mare trecere printre oamenii care, nemaifiind părtași la destin, nu mai aveau nimic de împărțit sau de stăpânit. Înaintea spiritului lui Hristos [...] […] fundată o vie modificare a naturii umane (dreptul, pe care singură îl părăsește dacă deasupră-i se instalează constrângerea), dorind să recunoască că le-a fost dat, că prin aceasta era pozitiv pentru ei”.

(Hegel)

 

AutorGeorg Wilhelm Friedrich Hegel
Specificații autorfilozof german, principal reprezentant al idealismului în filozofia secolului al XIX-lea
Traducator/editorDragoș Popescu
Specificatii traducator/editorcercetător științific III, la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române
Anul publicării2016
Format95 x 205 mm
Nr. pagini204
ColecțiaFilosofie
eBook1940-spiritul-crestinismului-si-destinul-sau-georg-wilhelm-friedrich-hegel-9786067481419.html
ID Hard Cover1940-spiritul-crestinismului-si-destinul-sau-georg-wilhelm-friedrich-hegel-9786067481419.html
GenFilozofie
LimbaRomana
Tip formatFizic
CategorieStiinte umaniste
Sub-CategorieSociologie si filozofie
ISBN978-606-748-141-9
Nota 
2020-07-27
Spiritul creștinismului

„În Înviere și apoi în Înălțarea la ceruri, imaginea regăsește viața, și iubirea, expunerea unității lor; în această reîmpletire a spiritului și corpului a dispărut opoziția viului și a ceea ce este mort și s-a produs reunirea într-un Dumnezeu”.
„Rădăcina iudaismului este obiectivul, adică serviciul, slujirea a ceva străin. Pe acesta îl atacă Iisus.
Numai după ce se va putea distinge între reguli ceremoniale și legi morale, dacă moralitatea este revendicată; în religia iudaică moralitatea imposibilă, fiindcă în ea nu era nici o libertate, ci dominație completă”.

    Scrieți-vă propria părere

    Scrieţi un comentariu

    Spiritul crestinismului si destinul sau - Georg Wilhelm Friedrich Hegel

    Spiritul crestinismului si destinul sau - Georg Wilhelm Friedrich Hegel

    Lucrarea este o investigație cu caracter istorico-fenomenologic asupra creștinismului și destinul său.

    Scrieţi un comentariu

    Categoriaemblematic europa

    Din categoria lucrărilor catalogate Emblematic Europa fac parte cărțile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive și care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de ediții ilustrate, de forme noi de editare. Cultura română respiră și în prezent în cultura europeană pe care o asimilează specific. Capodoperele născute în epoci și culturi diferite în Europa au devenit în timp emblematice pentru spiritul continentului, considerat în istoria și întinderea lui demensurată azi pe globul pământesc. Fiecare carte din această categorie este marcată cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul în care a apărut și s-a afirmat. În cazul în care opera este considerată capodoperă, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodoperă a culturii europene.

    Potrivit lui Hegel „Dumnezeu nu este în izolare, ci în comunitatea vie, care în privința individului este credință în umanitate, credință în Împărăția lui Dumnezeu – credința este individualul față în față cu viul – nu legea dominatoare a lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu și legile sale nu sunt două lucruri”.

    Cartea este o investigație cu caracter istorico-fenomenologic asupra creștinismului.

     

    Creștinismul este religia celor care mărturisesc credința în Iisus Hristos.

    Creștinismul este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de iudaism și islam. Considerând împreună catolicii, protestanții și ortodocșii sub eticheta globală de „creștini”, religia acestora este, actualmente, cea mai importantă din punct de vedere numeric, cu un număr de 2,4 miliarde de adepți. Islamul, cealaltă religie monoteistă derivată din tradiția religioasă iudaică, este a doua ca pondere numerică a adepților în lume.

     

    Creștinismul are originea în iudaism. Ca moștenitor (alături de islam și iudaismul contemporan) al tradiției religioase orientale, creștinismul perpetuează până în zilele noastre credințe și mituri născute pe malurile Eufratului acum mai bine de 5000 de ani.

     

    Cuvântul "creștin" vine din limba latină populară, de la christianus, derivat de la Hristos, deoarece Iisus/Isus din Nazareth este considerat în religia creștină ca fiind Mesia și Fiul Lui Dumnezeu. Cuvântul "Hristos", în limba greacă Χριστός Christós, "cel uns", este traducerea din limba ebraică a cuvântului משיח Mașiah (arabă مَسيح Masīh).

     

    Instituția specifică creștinismului este Biserica. Autoritatea doctrinală este Sfânta Scriptură sau Biblia, la care se adaugă, în ortodoxie și catolicism, tradiția Bisericii (în plus, pentru catolicism, se adaugă și Magisteriul bisericesc, reprezentat de autoritatea papei).

    Creștinismul este religia celor care mărturisesc credința în Iisus Hristos.

    În Iisus Hristos este recunoscută o dublă natură: divină și umană, fiecare dintre ele deplină. Credința creștină că, după moartea sa pe cruce, Iisus Hristos a înviat din morți, se constituie în teologia creștină ca dovadă a acestei duble naturi.

    Georg Wilhelm Friedrich Hegel s-a născut în 1770, la Stuttgart. Între 1788 și 1793 a studiat teologia la Tubingen (din cei cinci ani, în primii doi se facea filozofie). A fost profesor particular la Berna (1793–1796) și la Frankfurt am Main (1797–1800), docent la Universitatea din Jena (1805–1806) unde se mutase în 1801 la îndemnul lui Schelling, cu care fusese coleg la Tubingen și a întreținut o interesantă corespondență; a fost director al gimnaziului din Nurnberg (1808–1816) și profesor la universitățile din Heidelberg (1816–1818) și Berlin (1818–1821, 1823–1831). A murit de holera la Berlin în 1831.

    Traducere, studiu introductiv și note de Dragoș POPESCU

    Dragoș POPESCU este CS III, la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române.

    Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului ateșat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

    Ediția include un studiu introductiv semnat de Dragoș Popescu.

    Traducerea s-a efectuat după G.W.F. Hegel, Werke I, Frühe Schriften, Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 1971, p. 274-419. Notele traducătorului au fost așezate la finalul lucrării și au fost însoțite de mențiunea n.t. (nota traducătorului). Cele câteva note ale lui Hegel apar la subsol, cu mențiunea n.a. (nota autorului).

    10 alte produse din aceeași categorie

    Clienții care au cumpărat acest produs au mai cumpărat și: