Povestea iei, ed. bilingva ro-fr, L1 - povestita de Doina Berchină

Ia este cea mai emblematică piesă a costumului tradițional românesc.

„IA este până la urmă, o necesară şi din cănd în când stimulatoare căutare a rădăcinilor pe drumul definirii propriei identităţi, dar şi o modă cu o apăsată componentă etno apreciată mai ales de străini”.

Mai multe detalii

1307P

Nou

32,37 lei cu TVA

Volumul este bilingv, român-francez, apare în colecția Emblematic România, fiind structurat în capitole intitulate sugestiv: PREISTORIE, O LEGENDĂ, OGLINZI, REGINA MARIA, TRADIȚIONALISM, MODERNISM, POSTMODERNISM. Conține imagini originale, colorate cu diferite ii românești. Tunica linege, numită astfel de latini, modelul poate fi descoperit pe Columna de la Roma, precum și în Monumentul de la Adamclisi, Columna lui Traian, Tropheum Traiani, și în Cronica pictată de la Viena, 1330.Civilizația Cucuteni poartă amprenta desenului iei, asemeni elegantelor vase, veșmintele erau de o rară noblețe, prin simplitatea lor cuceritoare

Ia românească are ceva majestuos, ceva regesc. Şi în acelaşi timp ... ceva misterios. E ca un spectacol în care aştepţi cu sufletul la gură, deznodământul din ultimul act. Transparentă sau mai plină ca ţesătură, vaporoasă sau grea de dantele şi volane, cum e cea din Maramurş, ea acoperă ori dezveleşte, în mişcare, partea cea mai plăcută privirii din trupul femeii. Broderiile, când doar sugerate, ca nişte atingeri delicate de libelulă, când dense şi stufoase ca un roman în desfăşurare ţes în jurul purtătoarei fel şi fel de poveşti. În plus e una din emblemele remarcabile ale unui mod de viaţă tradiţional, oricând uşor de adaptat exigenţelor contemporaneităţii”.

Doina Berchină

 

Ia este realizată integral manual, pe pânză de bumbac, in sau borangic, cu broderii ample și bogate, în culori vii, având adesea aplicații de mătase, paiete sau mărgele.

„Cămașa cu altiță” – prin motivele și simbolurile brodate – exprimă apartenența la o comunitate, la o regiune, exprimă stări sufletești și evenimente importante din viața omului tradițional.

Prin culori vii, această cămașă redă și forma crucii, ceea ce indică faptul că viața satului românesc a fost strâns legată de credința în Dumnezeu.

 

„IA românească are fineţe, graţie, supleţe, farmec şi o bogată încărcătură spirituală. E ca o simfonie!”

Doina Berchină

 

„Orice om din popor care încrestează stâlpul casei sale, povesteşte un basm, sau îmbracă costumul său frumos împodobit atinge prin aceste acţiuni fiinţa colectivă a neamului său, comunicând cu ceea ce reprezintă ea ca absolut în timp şi în spaţiu”

Tudor Vianu

Traducator/editorEdiție îngrijită de Doina Berchină
Specificatii traducator/editorredactor şi realizator radio român
Anul publicării2013
Format95 x 205 mm
Nr. pagini74
ColecțiaEmblematic România,Cărți de Referință. Etnologie
GenLiteratura
SubgenPublicistica
LimbaMultilingual
Tip formatFizic
CategorieBeletristica
Sub-CategoriePublicistica
ISBN978-973-596-880-9
Nota 
2020-07-16
Povestea iei

Termenul „ie” este derivat din latinescul „tunicae lineae” – tunică subţire purtată pe piele. Apariţia ei trebuie căutată în vremea civilizaţiei Cucuteni.

    Scrieți-vă propria părere

    Scrieţi un comentariu

    Povestea iei, ed. bilingva ro-fr, L1 - povestita de Doina Berchină

    Povestea iei, ed. bilingva ro-fr, L1 - povestita de Doina Berchină

    Ia este cea mai emblematică piesă a costumului tradițional românesc.

    „IA este până la urmă, o necesară şi din cănd în când stimulatoare căutare a rădăcinilor pe drumul definirii propriei identităţi, dar şi o modă cu o apăsată componentă etno apreciată mai ales de străini”.

    Scrieţi un comentariu

    Categoriaemblematic romania

    În categoria Emblematic România se înscriu toate lucrările publicate de editura Paideia care sunt întru totul reprezentative sau semnificative pentru cultura română și formarea intelectuală a românilor.Însemnul editurii prin care este indicată această categorie este un timbru a cărui grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca emblematică. Dacă este o operă de primă mărime și importanță se adugă în timbru specificația capodoperă a culturii române.

    Ia este cea mai cunoscută piesă a costumului tradițional românesc, vol. semnat de Doina Berchină, reușind, prin selecția de informații, să reamintească – tuturor celor interesați – o parte a „zestrei culturale și tradiționale”, plină de simboluri, a poporului român.

    Ia este o bluză, componentă a costumului tradițional românesc, purtată de femei. Este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic. Este împodobită cu broderii în motive populare românești mai ales la mâneci, pe piept și la gât. Unele ii sunt împodobite și cu mărgele sau paiete.

    Elementele de bază în compoziția iei sunt umărul (cusătura ce unește mâneca de părțile din față și spate ale iei), încrețul, altița (bandă lată, bogat decorată pe mânecă care este elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a iei), râurile (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci) și bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material).

     

    Modelele broderiilor și podoabelor diferă de la o zonă la alta de la Nistru până în zonele vestice ale arealului de răspândire a etniei românești. În Moldova s-au purtat în special râurii costișați / chezuri / piezuri – adică oblici. În sud, s-au purtat râurii în șiruri verticale; fie multe și fine, ca în Râmnic sau Ilfov, fie râuri copleșitori, compuși din motive mari și late, cu nume specifice, pentru Muscel codri, șerpeasca, etc. Pe ambele maluri ale Oltului și în Oltenia, s-au purtat mai mult râurii înfurcați ca niște ramuri (furci) care pleacă dintr-un ax de simetrie numit "cosoi". În Gorj apare tipul de râuri numiți săbiate; cosoiul dispare și fostele ramuri sunt acum benzi evidente, care se întâlnesc pe centrul mânecii, în unghi.

     

    După ce încrețul și-a pierdut rolul funcțional, a fost păstrat totuși ca bandă decoartivă, aproape nelipsit în compoziția mânecii. Sunt excepții iile mai noi din Muscel și Prahova, unde râurii pleacă direct din altiță, repetând aceleași modele. Altă excepție sunt iile mai noi (1900) de pe Valea Oltului, unde toată mâneca este acoperită de broderie fină, numita tablă. Tot atunci iile din sud s-au îmbogățit cu fluturi (paiete) și fir (metalic). În Bucovina s-au folosit mărgele – în special pentru a îmbogăți încrețul; dar apar și pe altițe câteodată.


    „Costumul românesc este un monument în sensul propriu al cuvântului. El nu stă în căsuța sociologică sau etnografică a îmbrăcămintei, ci în linie cu piramidele egiptene, cu catedralele franceze și cu digurile Olandei. El are acest drept pentru că este o probă adusă la maturitatea existenței unei civilizații închegate. El este una din mărturiile vizibile și tangibile ale civilizației satului de pe pământul nostru. Costumul românesc ne scoate din domeniul artei și ne duce în acela al istoriei. Pentru mine el nu se asociază cu hora satului, cu cimiliturile și cu poveștile populare ; el rimează cu perfecta și armonioasa așezare a comunității libere, care a știut să străbată toate intemperiile istoriei prin neîntrecutul său sistem de autoghidare și adaptare”.

    Mircea Malița

    IA este până la urmă, o necesară şi din cănd în când stimulatoare căutare a rădăcinilor pe drumul definirii propriei identităţi, dar şi o modă cu o apăsată componentă etno apreciată mai ales de străini. Dar şi o frondă...

     

    Berchină Doina (1950- )

    A absolvit Facultatea de Filosofie și jurnalism –Universitatea Bucureşti, cu specializare în Teoria și practica presei.

    Din 1973 este colaboratoare a Programului III de radio.

    Din 1990 este redactor principal şi apoi realizator coordonator la postul de radio România Tineret.

    Din anul 2000 se transferă la redacţia jocuri şi concursuri.

    Colaborează şi cu celelalte posturi Radio România, Radio Cultural, România Actualităţi şi Antena Bucureştilor.

    În anii ’90 lansează primele concursuri de frumeseţe din România şi manifestarea Magia Modei.

    Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

    Ediția include – alături de date semnificative, care descriu povestea iei – și imagini cu această frumoasă podoabă vestimentară.

    Volumul prezintă istoria, evoluția și importanța celei mai reprezentative piese din costumul popular românesc – IA.

    10 alte produse din aceeași categorie

    Clienții care au cumpărat acest produs au mai cumpărat și: