Retrofuturism: - Spatiul sacru astazi - Augustin Ioan

Augustin Ioan

Volumul cuprinde articole ale autorului apărute de-a lungul timpului în Dilema veche și dialogul cu Î.P.S. Arhiepiscopul Chrysostomos despre arhitectură, artă și spațiul sacru din Biserica ortodoxă, în cuprinsul căruia, printre altele, se ating și punctele cele mai „dureroase” cu privire la starea actuală a temei.

Mai multe detalii

0204P

Nou

25,60 lei cu TVA

-20%

32,00 lei cu TVA

Volumul cuprinde o colecție de texte ale profesorului Augustin Ioan despre arhitectură, artă, spațiul sacru și relația arhitecturii religioase cu propriul trecut.

Cum este făcut spațiul sacru? Dar retrofuturismul?

Potrivit autorului „există două clase diferite de teritoriu natural pe care poate fi așezat spațiul sacru: a) unul vizibil diferit, în datele sale intrinseci excepționale, de ceea ce este împrejurul său; b) unul a cărui localizare este evidentă doar pentru cei aleși, câtă vreme aparența lui naturală nu este diferită de ceea ce este împrejur. Acest tip de spațiu sacru trebuie scos din ascundere prin ritualuri inaugurale, de consacrare a locului care să îl și descrie fizic, să îl stabilizeze și să îl facă vizibil adică și pentru restul comunității. Cum? În trei feluri: a) prin evidențierea limitelor sale exterioare; b) prin definirea centrului (omphalos, axă, arbore [al vieții], munte etc.); în fine, c) prin folosirea ambelor procedee adineauri descrise.”

Retrofuturismul, în accepțiunea sa, cuprinde relația arhitecturii religioase cu propriul trecut.

 Lucrarea include articole scrise de Augustin Ioan și publicate de-a lungul timpului în Dilema veche și dialogul cu Î.P.S. Arhiepiscopul Chrysostomos despre arhitectură, artă și spațiul sacru din Biserica ortodoxă, în cuprinsul căruia, printre altele, se ating și punctele cele mai „dureroase” cu privire la starea actuală a temei.

„Tema interesează, chiar dacă din motive esențial diferite, pe mulți. Nu e o carte „de specialitate”. Dacă ea va împinge, fie și cu o câtime, unul spre celălalt tranșeele noastre, ea își va fi făcut datoria; dacă nu, va rămâne mărturie că ÎPS Chrysostomos și eu nu am rămas „îngropați” în acest „război de poziții” și că ne-am asumat deopotrivă limitele spre a ne întâlni măcar în punctele lor de tangență”.

Augustin Ioan

AutorAugustin Ioan
Specificații autorarhitect și profesor universitar la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti
Anul publicării2010
Format145 x 200 mm
Nr. pagini296
ColecțiaSpaţii imaginate
eBook1701-retrofuturism-spatiul-sacru-astazi.html
ID Hard Cover1701-retrofuturism-spatiul-sacru-astazi.html
GenArhitectura
LimbaRomana
Tip formatFizic
Subiect principalTeoria arhitecturii
CategorieArta si fotografie
Sub-CategorieArhitectura
ISBN978-973-596-642-3

Scrieţi un comentariu

Retrofuturism: - Spatiul sacru astazi - Augustin Ioan

Retrofuturism: - Spatiul sacru astazi - Augustin Ioan

Volumul cuprinde articole ale autorului apărute de-a lungul timpului în Dilema veche și dialogul cu Î.P.S. Arhiepiscopul Chrysostomos despre arhitectură, artă și spațiul sacru din Biserica ortodoxă, în cuprinsul căruia, printre altele, se ating și punctele cele mai „dureroase” cu privire la starea actuală a temei.

Scrieţi un comentariu

Experiența urbană a sacrului, a alterității este un antrenament, o invitație la democrație și la articularea de comunități moleculare – oameni diferiți, care se strâng împreună.

În arhitectură, spaţiul are numeroase înţelesuri şi este prezent în diferite ipostaze -este în fapt cel ce dictează în acest domeniu - forma, conţinutul, ideea - toate se raportează la spaţiu. Mă voi opri însă asupra a ceea ce este numit spaţiu sacru. Textul de faţă îşi propune să realizeze o particularizare a spaţiului sacru în biserica şi în teologia ortodoxă, din perspectiva următoarei argumentaţii: «sacrul - definit drept ceea ce este total diferit, topos al alterităţii radicale -are loc- atât în sensul deplasării unui eveniment, cât şi în sensul propriu, de a se desfăşura într-un /pe un loc fizic - pe teritorii, adumbri ndu-le în felul în care cei doi autori (şi mai cu seama Eliade) l-au descris». Această adumbrire, manifestându-se aici prin limitare, ordonare, reiterare, menţinerea sacrului în acel loc prin ritualizare. Voi prezenta pentru început câteva definiţii ale sacrului, date în sensul cel mai pragmatic de câteva dicţionare pentru ca apoi teoriile unor filosofi să completeze această justificare şi explicare a sacrului. Aşadar, în Oxford Dictionary definiţia dată sacrului este: 1. conectat cu o zeitate, meritând astfel venerarea; sfânt; 2. Religios mai degrabă decât secular. Pe de altă parte, în Enciclopedia LaRousse (2008) găsim: sacrul = (de la sacrer)1. Care aparţine unui domeniu separat, intangibil și inviolabil al religiosului şi care trebuie să inspire teamă şi respect (în opoziţie cu profanul); 2. Care are raport cu religia, cu exercițiul unui cult.

 

Pentru Rudolf Otto, sacrul «ce nu există ca atare, decât în domeniul religios», va fi pus în legătură cu numinosul, ca semn al necesităţii existenţei şi implicării unui zeu pentru manifestarea lui. Spre deosebire de teoria durkheimiană a conştiinţei colective, Otto vine cu ideea unei revelaţii interioare, individuale, în care sacrul este văzut ca o categorie a priori a spiritului care percepe numinosul. La treizeci de ani după lucrarea lui Otto, Eliade va nuanţa puţin teoria sacrului. Sintetizând, sacrul se arată pentru el ca hierofanie, care face ca un obiect oarecare să fie «altceva, fără a înceta să fie el însuşi». Sacrul care nu este echivalent cu religiosul este regula care a unit «societăţile tradiţionale», este vorba aici de prezenţa şi tăria spiritului uman ca atare, nu este vorba de religie şi nici de religiozitate. După Eliade, tot ce este profan a fost sau a putut fi sacru. Acest lucru îl va determina probabil să afirme că acolo unde există profaneitate, este de fapt o uitare a sacrului însoţită uneori de încercări eşuate de găsire a lui. Prima definiţie care spune el că poate fi dată sacrului este aceea că se opune profanului. In fapt, antiteza sacru-profan, va fi cea care va reprezenta principala direcție a lucrării lui. La Eliade, sacrul se prezintă doar la modul absolut - instituirea sacrului este, echivalentă cu o întemeiere simbolică a lumii, cu repetarea cosmogoniei. Intemeierea lui este legată de căutarea şi găsirea unui centru iradiant (axă, altar, omphalos), pentru că «lumea adevărată» se află întotdeauna în centru şi pentru că doar printr-un ax central se poate realiza legătura între ce este «jos» şi ce este «sus». Aşadar, pentru Eliade, spaţiul sacru este fundaţie a vieţii oamenilor, un loc însemnat printr-o evidentă hierofanie, este temei al discontinuităţii spaţiului profan, omogen, haotic.



Augustin Ioan este arhitect și profesor universitar la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti.

Studii

Institutul de Arhitectură Ion Mincu Bucureşti 1990, BA

Oxford University, UK (1992-1993) – Research Scholar

University of Cincinnati, Ohio (1993-94) MSArch

Institutul de Arhitectură Ion Mincu Bucureşti (1995) MA în „Formă Urbană”

Institutul de Arhitectură Ion Mincu Bucureşti (1995-98) PhD în Istoria Arhitecturii (îndrumător prof.dr.arh.Gheorghe Curinschi-Vorona şi Sanda Voiculescu)

Doctor al Facultăţii de filosofie a Universităţii Bucureşti (îndrumător prof.dr. Vasile Morar; 2002 Magna cum Laudae)

Licențiat în teologie ortodoxă al Honoris Causa al Center for Traditionalist Orthodox Studies, Etna, CA, SUA (2007)

Lucrări principale

Arhitectura şi Puterea , Bucureşti: Agerfilm, 1992 (la baza scenariului filmului omonim produs de Agerfilm în 1992, regia Nicolae Mărgineanu, Marele Premiu FIFAL 4, 1994)

Teme ale arhitecturii din România în secolul XX, Bucuresti, Editura ICR, 2003

Întoarcerea în spațiul sacru, București: Paideia Press, 2005

Dublu Tratat de Urbanologie (cu Ciprian Mihali), Cluj: IDEA Press, 2009

Arhitectura (supra)realismului socialist, Paideia, 2012

Arhitectura memoriei, Ed.Igloo, 2013

10 alte produse din aceeași categorie

Clienții care au cumpărat acest produs au mai cumpărat și: