Nikolai Berdiaev avea să-şi
împlinească destinul în afara Rusiei roşii, dar, încă o dată, în prelungirea
Rusiei profunde. Şi, totodată, deschis la
marile experienţe şi trăiri ale veacului, adesea răvăşitoare. Aşa cum
mărturisea într-un Cuvânt înainte la Încercare de metafizică eshatologică,
din 1941, va fi scris această carte „într-o epocă groaznică” în care „politica
biruise viaţa spiritului”. La fel şi aceasta despre Dialectica existenţială a divinului şi umanului, o meditaţie gravă,
trăită paroxistic, asupra omului în condiţia sa omenească, pasageră, între aici
şi dincolo, şi de aceea tragică. Dar de un tragism metafizic, prin urmare, de
neînfrânt, dar de asumat, pentru că numai asumarea era salvatoare.
|
Dialectica existentiala a divinului si umanului
