O
fenomenologie a individualului (sinele) care, cu vorbele lui Noica, simte că nu
poate fi ceva în absenţa generalului (legea), ţintind către prinderea acestuia,
vă propune lucrarea de faţă. Adică o ideologie polifonică aplicată unor
situaţii publice atotcunoscute; de atotştiutori, adică de cei care, nepierzând
nimic din ceea ce le oferă, spre ştiinţă comună, mediul public, pierd din
vedere fenomenul şi, odată cu acesta, absurdul, tragicul, şi sublimul din
orizontul vieţuirii omeneşti, cu toate că nu le sunt străine conferinţele,
disertaţiile, cuvântările semenilor (lor) despre propriul sine şi despre legea
comună.