Când inima-i deşartă
şi secată, coboară-asupră-mi ploaia îndurării Tale.
Când viaţa şi-a
pierdut harul, vino la mine într-o explozie de cântece.
Când munca
zbuciumată îşi nalţă vuietul, purtându-mă departe, vino la mine Doamne, cu
pacea şi odihna Ta!
Când inima-mi zace
roabă, ghemuită-n colţul ei, sparge poarta Rege-al meu şi vino cu strălucire
împărătească!
Când ispita îmi
orbeşte sufletul cu năluca şi pulberea ei, Tu singurul Sfânt, Tu Veghetorul,
vino cu fulgerul şi tunetul Tău!
|
Ofranda lirica Gitanjali
