Kazimiera Iłłakowiczówna
(1892-1983) a studiat la Vilnius, Oxford şi Cracovia. În perioada 1939-1947 s-a refugiat în România, la
Cluj. Personalitate remarcabilă în spaţiul cultural polonez, a publicat
numeroase volume de poezie, proză şi dramaturgie. Printre altele, menţionăm
volumele de lirică: Zborul lui Icar
(1911), Rime de copil (1923), Pasăre plângătoare (1927), Privighetoare lituaniană (1936), Inimă uşuratică (1959), Şoapta (1966), Singurul fior. Versuri religioase (1967), Frunze şi statui (1968), Un pas în spate (1976).
Pentru poezia sa distinctă ca imagine şi sensibilitate
artistică a primit numeroase premii. A tradus din lirica engleză, rusă, română
şi maghiară. Romanul Anna Karenina,
în traducerea ei, este considerat o reuşită inegalabilă.
In soapta
