„Era în vara anului 1961 sau
1962... Nu eram decât o fetişcană de 15-16 ani. Pe atunci tatăl meu, împreună
cu mama, Raisa Iacovlevna, îşi petreceau concediul de o lună (nici nu ştiu dacă
poate fi numit „concediu” acel răstimp, căci, cu adevărat, Ministrul Apărării
al U.R.S.S. pe parcursul a 10 ani nu s-a bucurat niciodată măcar de câteva zile
la rând de odihnă...) – în România, la invitaţia domnului Selegean, ministrul
român al apărării... Mai întâi am vizitat munţii (cred că era vorba de Munţii
Bucegi, minunaţi, dar de nepătruns...). Apoi, ne-am odihnit la Marea Neagră, la
Mamaia. Spre nedumerirea noastră, apa s-a dovedit a fi foarte rece. Noi,
copiii, ne plimbam în deplină libertate pe litoralul românesc: eu chiar m-am
împrietenit cu fiica şi fiul ministrului român, cam de aceeaşi vârstă cu mine,
iar tăticul se întreţinea mai mult cu omologul său român... Din prima seară,
tata, care avea un talent înnăscut la însuşirea limbilor străine (vorbea liber
franceza şi spaniola), a cerut să i se aducă un manual de limbă română, ca
peste doar două săptămâni să-i şocheze pe toţi cu o rostire impecabilă a multor
fraze în limba română... Iar mama, ucraineancă şi ea de origine, se înţelegea
de minune cu femeile simple, cu româncele, pe care ea singură le descoperea
peste tot – se pricepea de minune la contactul nemijlocit cu oamenii simpli... Aşa
am „cucerit” şi noi România. Iar în anul următor familia ministrului român a
fost invitată la odihnă în Gurzuf, ne-a vizitat şi acasă, la Moscova...”
Maresalul Malinovski - Ostasul patriei
