Te x Tedin spatele pleoapelor. Din adâncul insondabil al minţii, din labirintul impenetrabil al creierului, din mantia desfăşurată a unei raţiuni stârnite şi, de aceea, mai mereu întrebătoare. Drept suport un limbaj volatil, voit destrupat ce adună cuvinte-stări, cuvinte-cheie, cuvinte-instanţă pentru a traduce, a fixa sau a surprinde torsiunea discretă a gândului şi a cerceta nefestiv tabloul şi mişcător şi „muşcător” al lumii, cu ochii ferm închişi, în refluxul intempestiv al cuvintelor, printre provocări incitante şi pariuri intens personale.