"Propozitia-asertiune cheama o intonatie ferma si mascat imperativa: este tonul peremptoriului prin care evidenta pasiva se vadeste si impunge.
Propozitia-teza cheama argumente. Cu cat argumentele sunt mai multe si mai tari, uiti de teza sau teza se moaie.
Propozitia-sentinta e ca un steag care flutura dupa cum bate vantul, dar ramane mereu pe soclul lui, eventual zboara cu soclu cu tot.
Propozitia-vers e ca punga de sub pantece unde femela cangurului isi tine puii cand sunt mici: daca punga se inchide, se face cald, daca ramane deschisa, ea cheama versul urmator."
Vasile Tonoiu
|
Altfel de proze
