Cartea de faţă se referă la o serie de teorii din arhitectura contemporană ce aparţin unor super-staruri ca Peter Eisenman sau Rem Koolhaas. Ea încearcă însă şi să evidenţieze anumite coordonate teoretice ale practicii arhitecturale româneşti – ca de exemplu relaţia sa contradictorie cu „modernitatea”. Din toate aceste surse eterogene, volumul extrage însă o concluzie şi vrea să transmită un mesaj: dimensiunea teoretică a arhitecturii e o construcţie explicită, o realitate fabricată şi în acest sens o „ficţiune”. Dar ficţiunile arhitecturii devin în mod necesar şi o realitate palpabilă şi sunt cel puţin la fel de importante ca toate celelalte ficţiuni în care ne-am obişnuit să trăim azi.
Fictiunile arhitecturii
