Mircea Bunescu

Determinari estetice ale imaginii de film si televiziune

Născut în 05.05.’50 în Bucureşti - doctor în Cinematografie şi media. Este autorul a numeroase pelicule de film şi emisiuni de televiziune (jurnal, reportaje, ficţiune, documentare, divertisment etc.). Este deţinătorul a numeroase premii interne şi internaţionale pentru imaginea filmului documentar. Subtil  analist al conceptului media, a consiliat înfiinţarea noilor posturi de televiziune apărute după ’89. Valenţele profesionale deosebite au fost răsplătite cu Ordinul Credincios la Rang de Cavaler. În prezent predă Arta imaginii de film şi televizune la Universitatea Media din Bucureşti.

Experienţa  autorului în filmul documentar este relevată în capitolul „Documentarul ca reflex”. Micea Bunescu stăpâneşte bine (şi extrem de convingător) imaginea de tip documentar şi document (realitatea ca sursă de imagini) rămâne în conceptul flaherty-an în legătură cu transfigurarea realităţii şi trimiterii ei direct în zona ficţională. Nevoii unor cineaşti din generaţia ’80 de a prezenta o realitate sau atât cât se putea în acea perioadă, măcar o felie de  viaţă dintr-o realitate, directorul de imagine Mircea Bunescu a venit în întâmpinare cu poetica imaginii mai aproape de ficţiune decât de ceea ce se petrece astăzi în zona cinema-ului direct şi minimalist (vezi „Dogma” fraţii Dardenne, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Cornel Porumboiu). Astfel documentarele realizate de el capătă o aură specială în care fragmentul de realitate nu compune un documentar, ci un hibrid în care evenimentul este transfigurat vizual în formă elegantă pornind de la travelling-uri sau cadre – secvenţa până la o ştiinţă a iluminării extrem de personală. Unii ar spune ca nu este o imagine tipică filmului documentar. Şi poate că au dreptate. Dar Mircea Bunescu a adăugat filmului documentar din perioada ’80-’90, acel ceva în plus ficţional provenind din componenta imagine. Doar ea, această imagine transfigura realitatea sau felia de viaţă.

Laurenţiu Damian